Capitolul 14
Am adormit, cuprinsa de atatea griji si m-am trezit cu putin inainte ca soarele sa apuna. Am descoperit ca in fata pesterii se aflau cateva tufe de macese si m-am infrunctat din ele in timp ce stateam la intrarea in pestera, privind asfintitul. Grija ma rodea pe dinauntru. Mi-l imaginam pe Laurent luptandu-se cu Tamaduitoarele si simteam cum inima imi bate cu putere. Am auzit pasii lui Luca in spatele meu, dar nu m-am intors sa il privesc. Mai vroiam cateva secunde de relaxare inainte de a infrunta ceea ce urmeaza. S-a asezat langa mine fara sa spuna nimic, parca asteptand sa incep.
-De ce ai parasit-o pe Brenda? Am intrebat intr-un tarziu.
-Din doua motive: unul cat de poate de altruist, altul extrem de egoist.
M-am rasucit putin ca sa il privesc. Avea o expresie rece intiparita pe fata, desi din glasul sau mi se paruse afectat.
-Gandeste-te cum ar fi fost daca mama ta s-ar fi intors la Institut si ar fi spus ca este iubita unui strigoi, spuse Luca.
-Ar fi putut sa nu spuna, am zis.
-Exact. Si sa traiasca precum o fugara, impreuna cu mine. Nu am vrut viata asta pentru ea.
-Cred ca pot sa inteleg. Asta e motivul altruist. Si celalalt?
-Va invata la scoala la strigoii sunt extrem de diferiti de voi, nu-i asa?intreba el.
-Da, am spus. Dar...
-Nu ti se pare ca eu as fi chiar asa, zise el.
-Brenda mi-a spus ca esti mai aparte, am spus neputandu-mi stapani un zambet.
-Si eu aveam impresia ca strigoii nu sunt atat de diferiti. Dar vezi tu, adevarul e ca...suntem. Si sunt unele lucruri pe care nu ai cum sa le intelegi daca nu esti....asa. Nici mama ta nu le intelegea.
-Ai fi vrut ca ea sa fie ca tine?
-Da. Dar stiam ca nu e posibil. Chiar daca ar fi acceptat...probabilitatea de a se putea controla era prea mica. Ar fi fost un risc prea mare.
-I-ai propus asta?am intrebat.
-Am vrut sa o fac. M-am gandit ca si daca nu devine strigoi, si daca devine dar nu reuseste sa treaca de perioada critica, tot o pierd. Egoist, ti-am spus. Asa suntem noi.
-Ce te-a facut sa te razganesti?am intrebat.
-Am vazut cat este de legata de lumea in care traieste si nu am vrut asta pentru ea. M-am gandit ca am putea sa continuam sa fim impreuna chiar daca ea nu ar deveni un strigoi, dar in cele din urma ar fi imbatranit si ar fi murit. Despartirea tot s-ar fi produs mai devreme sau mai tarziu.
-Dar vampirii traiesc sute de ani, am spus.
-Putin, in comparatie cu strigoii, care sunt nemuritori.
-Da, dar aveai la dispozitie sute de ani in care sa....
-In care sa ma atasez si mai mult de ea si sa imi fie si mai greu sa o parasesc, spuse el.
Mi se parea incredibil sa renunti la ceva din prezent pentru ceva dintr-un viitor atat de indepartat. Pur si simplu nu as fi putut sa o fac, desi ii intelegeam rationamentul.
-Nu ma astept sa ma intelegi, spuse el. Stii care e partea amuzanta in toata povestea asta?
-Care?am intrebat indoindu-ma ca exista o parte amuzanta.
-Ca nu am fugit nicaieri. Eram chiar acolo cand s-a intors, doar ca nu ma putea vedea.
-De ce?
-Cred ca sunt masochist. Adevarul e ca o parte din mine spera ca ei sa nu ii pese, pentru ca astfel sa am constiinta curata.
