Capitolul 5
-Ginny, esti atenta?intreba Rianna suparata.
-Da, am mintit eu.
Se invartea prin sala de sport, cu usurinta unei balerine, dar loviturile pe care le plasa in aer aveau precizia unui luptator. Parea ca au trecut ani de cand am vazut-o ultima data.
Incercam sa fiu atenta la ce face, dar gandurile mi se indreptau catre Maria. Sebastian spusese ca este in pericol si nu imi puteam scoate asta din cap.O idee a prins contur in mintea mea si inainte sa apuc sa ma intreb daca e bine ce fac, m-am trezit ca o sa o pun in practica.
-Bravo!Maria va fi foarte mandra de tine! i-am spus Riannei.
Cand am vazut cum i se inmoaie zambetul, mi-am dat seama ca a fost o idee proasta. Sebastian ma amenintase ca daca o folosesc pe Rianna pentru a-mi atinge scopurile o sa mi-o plateasca. Scopurile mele nu erau murdare, dar nu cred ca ii pasa. Si avea dreptate.
-Maria o sa se intoarca?intreba Rianna.
-Nu stiu, am spus. Nu ai vorbit cu ea inainte sa plece?
-Eram plecata la prietena mea. Kara mi-a spus ca o sa se intoarca la inceperea semestrului.
-Cine e Kara?am intrebat cam intepata.
-Prietena Mariei din Bulgaria, spuse Rianna de parca ar fi fost normal ca Maria sa aibe o alta prietena in afara de mine.
Si probabil ca era. Nu mi-o imaginat deschizandu-si sufletul in fata altcuiva, dar nu mi-o imaginasem nici fugind cu Laurent, dar iata ca a facut-o. Fie s-a schimbat foarte mult, fie nu am cunoscut-o niciodata cu adevarat. In ambele cazuri, e numai vina mea.
-Dar unde s-a dus?am intrebat.
-Brenda a spus ca are putin treaba si se va intoarce, spuse Rianna.
Brenda?Directoarea? Ceva nu e in regula. Daca Maria ar fi fugit, nu ar fi spus nimanui ca se intoarce la inceprea semestrului, caci e clar ca nu avea de gand. Si de ce ar accepta directoarea ca o eleva de-a ei sa fuga cu un profesor?
Auzisem destul despre conferinta pe care a facut-o inspectorul cand a auzit despre plecarea Mariei, cand a descoperit ca lipseste. Daca directoarea ar fi stiut ceva sau i-ar fi luat partea, cu siguranta as fi auzit ceva si despre asta. Dar nu fusese chiar ea de acord sa trimita Luptatorii dupa ei?
Poate a spus asa ca sa o linisteasca pe Rianna. Dar tot nu se explica de ce acea Kara a zis ca Maria se va intoarce in ianuarie.
Creierul imi functiona la capacitate maxima. Era ca si cum as fi avut un puzzle in fata ochilor mintii, dar nu stiam de unde sa incep. Daca Maria a plecat cu treaba, are sens ca directoarea sa ii tina partea. Si Sebastian a spus ca este in pericol. Piese puzzle-ului incepeau sa se aranjeze incet. Fuga cu Laurent era doar o acoperire. Scopul plecarii era altul. Dar...care?
-Crezi ca o sa descurc la examen?intreba Rianna scotandu-ma din gandurile mele.
-Sunt sigura, am spus sincera.
-O sa fii langa mine la toamna cand o sa il dau, nu?
-Sigur ca da, am spus.
-Nu pleci si tu?
-Unde sa plec?am intrebat.
-In calatoria de maturizare, spuse Rianna.
-Ah, eu...nu am terminat studiile inca, am spus incurcata.
-De ce?intreba ea.
-Pai...cam din acelas motiv ca si tine, cred.
-Dar mentorul tau e Kristin, iar ea a fost langa tine,spuse Rianna incurcata.
-Ma refeream la Maria, am recunoscut eu. Parca nimic nu mai e la fel fara ea.
Usa salii de sport s-a deschis, iar inauntru a intrat mama, impreuna cu Amber, mama Riannei.Le-am privit incercand sa nu ma las intimadata. Daca aveau de gand sa se opuna deciziei mele de a deveni mentorul Riannei, aveam de gand sa imi apar punctul de vedere prin orice mijloace.
-Buna, Ginny! spuse Amber zambind.
-Buna! am spus asteptand sa inceapa.
-Cum iti prieste vacanta?
-Presupun ca Sebastian v-a spus...am deschis eu direct subiectul.
-Mi se pare un gest foarte frumos din partea ta, spuse Amber.
Ei, da! Reactia asta nu o asteptam.
-Dar antrenarea unui viitor novice presupune o munca foarte grea, iar tu nu au experienta necesara...
Stiam eu ca trebuia sa urmeze si partea asta.
-Rianna este foarte priceputa, i-am taiat-o eu. Ar fi trebuit sa dea examenul cu mult timp in urma.
-Dar, cu toate astea...
-Imi asum toata responsabilitatea pentru ea.
-Ginny, nu cred ca stii, incepu mama, cu aerul ca explica unui copil retardat si hipersensibil ca unu si cu unu fac doi.
-Mama, stiu. Nu e ca si cum as fi cunoscut-o pe Rianna astazi. Am fost alaturi de ea ani de zile, impreuna cu Maria. I-am urmarit evolutia, o cunosc si imi cunosc deasemenea propriile limite. Nu m-as fi oferit sa ii fiu mentor daca nu as fi stiut ce presupune asta.
Au tacut amandoua. Chiar a fost atat de usor?
-Bine, atunci, spuse Amber. Imi pun toata increderea in tine.
-Va multumesc si va asigur ca nu veti regreta.
Incepe sa imi placa chestia asta cu maturitatea si asumatul responsabilitatilor. Adevarul e ca va fi foarte usor, Rianna e o pustoaica excelenta. Dar desigur, Amber nu e in stare sa aibe incredere in propria fiica, asa ca imi pune mie responsabilitatea pe umeri.Nu e mare scofala.
-O sa ma descurc?intreba Rianna cand mamele noastre au parasit incaperea.
Am luat-o de mana si ne-am asezat pe banca de la marginea salii de sport.
-Uita-te la mine! Esti exceptionala! Ai nevoie doar de putina incredere in tine.
-Am incredere in tine, spuse Rianna, repetand cuvintele mamei ei.
Mama care nu are incredere in prorpiu copil, copilul care nu are incredere in fortele prorpii. O, Doamne, ar trebui sa ma fac psiholog!
-Eu nu pot da examenul in locul tau, am spus zambind.
-Nici eu nu pot sa il dau pe al tau, spuse ea.
-Adica?am intrebat confuza.
-Tu ma ajuti, te ajut si eu, spuse ea mandra. Ai nevoie de sprijinul unei prietene ca sa iti dai ultimul examen. Sunt aici.
Cand a crescut copilul asta atat de mult?
-Tu o inlocuiesti pe Maria si eu fac acelas lucru, spuse ea.
-Ma santajezi?am intrebat razand.
-Nu.Iti fac doar o propunere.
-Bine, accept.
Rianna ma imbratisa si am imbratisat-o si eu. Doamne, Sebastian o sa ma omoare.
