Capitolul 8
Ginny POV
Lupta corp la corp cu Rianna nu era atat de usoara pe cat crezusem eu, iar faptul ca nu dormisem deloc cu o noapte in urma, framantata de regrete si amintiri, nu ma ajuta prea mult.
Deisgur, nu exista riscul sa ma raneasca, dar ca si indrumator al ei, ar fi trebuit sa reprezint un model, sa o stimulez, fiind tot timpul cu un pas inainte, dar concentrarea mea scadea cu fiecare clipa mai mult.
I-am barat lovitura cu o clipa inainte de a fi prea tarziu si am pornit un atac, dar atentia mi-a fost distrasa de usa salii de gimnastica ce s-a deschis, iar reflexele Riannei le-a intrecut pe ale mele si a reusit sa se apere.
In timp ce ma intorceam sa vad cine a intrat in sala, vocea lui Sebastian m-a facut sa ma cutremur.
-O sa ajungi in Iad, parvenita mica si...
Venise spre mine asemeni unui vultur ce isi ataca prada, dar s-a oprit la cativa centrimetri in fata mea.
-Ce am mai facut de data asta?am intrebat nevinovata.
El ma privi pret de cateva clipe, clocotind de furie, dar nu raspunse.
-Rianna, poti sa ne lasi singuri cateva momente?
-O sa o lovesti?intreba ea.
-Sigur ca nu, spuse Sebastian.
-De ce te porti mereu urat cu Ginny?intreba ea suparata.
Am asteptat cu sufletul la gura raspunsul. Imi era teama de ce va spune, dar Sebastian tinea prea mult la Rianna ca sa o raneasca. Eram convinsa ca nu avea nevoie de prea multe cuvinte ca sa o intoarca impotriva mea. Putea sa ii spuna ca i-am facut rau Mariei si Rianna m-ar fi urat. Si la naiba, ar fi avut dreptate.
-Sunt convins ca la intrebarea asta poate sa iti raspunda Ginny, spuse Sebastian glacial. Acum te rog sa ne lasi singuri.
-Nu plec, spuse ea. Nu esti mentorul meu, nu ai dreptul sa imi spui ce sa fac.
Am ramas uimita de raspunsul ei, la fel si Sebastian.
-Rianna, te rog..am spus infranta dar si mandra, lasa-ne putin singuri.
Ea parasi incaperea fara sa mai spuna ceva.
-Esti o jigodie! spuse Sebastian odata ramasi singuri.
Am simtit ecoul acelor cuvinte ranindu-ma mai tare decat ar face-o orice rana fizica, dar m-am straduit sa nu o arat.
-Nici nu au trecut 3 zile de cand esti in apropierea Riannei si deja ai inceput sa o descosi despre Maria.
Am oftat, dar nu am raspuns, pentru ca stiam ca vocea ma va trada. In loc sa ma prefac, am ales sa spun adevarul.
-Imi pasa de Maria.
-Minti, zise el.
-Nu imi spune tu mie ce simt! Am izbucnit. Toti va grabiti sa trageti concluzii si sa ma considerati o tarfa nemernica, dar nu stie nimeni ce simt, nimanui nu ii pasa.
Sebastian ma privi uluit pentru o clipa, apoi adopta aerul sau rece.
-E mai usor sa judeci decat sa incerci sa intelegi, nu? Atata timp cat crezi ca eu sunt malefica, iti poti scuza comportamentul.
Am facut cativa pasi in spate, rezemandu-ma de peretele din spatele meu.
-Nu ma cunosti, am spus obosita. Habar nu ai...de nimic.
-Faptele tal vorbesc de la sine, spuse Sebastian incet, apropiindu-se de mine.
-Nu o sa incerc sa te conving de nimic. Iti place sa crezi asta, pentru ca atata timp cat eu sunt o parvenita fara suflet, tu ai un motiv ca sa nu recunosti sentimentele pe care le ai pentru mine.
