Capitolul 8- Scrisoarea

39 4 0
                                    

Aud sunetul alarmei si visele mi se spulberă intr-o secunda. Nu vreau sa ma trezesc asa ca strig si implor sa ramana lumea imaginatii mele dar totul dispare si realitatea ma loveste puternic si rapid ca un pumnal. Ma apropii de oglinda... O fata cu piele palida si ochi obositi, o faptura atat de neajutorata care vazuta din spatiu nu exista. Imi urmez rutina monotona, ma trezesc la 6:30 si ma aranjez pana la ora 7 fix cand cobor sa mananc langa umbra tatalui meu. Cand cobor intru pentru prima data in biroul tatalui meu pentru ca este de negasit... pe biroul sau sta o scrisoare..o ridic si citesc cu voce tare si limpede. Draga Caroline voi fi plecat pentru o perioada de zile, credeam ca pot sa fiu parinte dar sa fiu parinte nu mai e deajuns pentru mine... Sper ca intelegi. Imi pare rau.
Tyson
Stau, blocată, nu plang, nu fac nici o miscare, ma prefac ca lumea s-a oprit iar eu am ramas inghetata odata cu ea.. pentru ca nu stiu cum sa reactionez. Inpaturesc scrisoarea si o pun jos. Ma duc in bucatarie si mananc intr-o liniste deplina, in mintea mea s-a facut liniste pentru ca nu poate procesa toate gandurile mele intortochiate. Imi acopar fata in maini.In scrisoare s-a semnat cu numele sau, nevrând sa scrie "tata". Ce este asa greu? Sunt atat de oribila incat nu suporta gandul sa imi fie parinte? Ma intreb daca se va mai intoarce.. si refuz sa imi raspund la intrebare pentru ca stiu deja raspunsul. Stau in clasa de matematica privind pe fereastra. Colegii mei sunt atat de preocupati da se uite in jos la caiete si la numere incat nu vad ce e chiar in fata lor. Ma uit la cer si ma gandesc ca poate mama e undeva acolo... pierduta printre nori . Ma plimb printre sutele de copii... stiu ca nu sunt singura fizic dar ma simt singura. As vrea sa simta cineva ce simt eu, sa ma inteleaga cineva pentru ca in momentul asta vreau sa tip, vreau sa alerg departe de aici sa simt intensitatea batailor inimii mele in timp ce ma scufund in apele tumultoase ale emotiilor mele salbatice . Nu mai vreau sa irosesc un minut inchisa in inchisoarea propriei mele vieti. Dar nu pot sa o fac asa ca imi cobor capul si ma pierd intr-i ecuatie imposibila.🌹

The ghost girl✨Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum