The ghost girl✨

Dupa apus☀️

A trecut un an de la accident...incerc sa merg mai departe dar sunt blocata in trecut. Ma simt ca intr-un labirint al mintii, trebuie sa gasesc echilibrul dintre inima si creier pentru ca momentan peste lumea mea domneste inima iar peste inima mea domneste durerea ..o durere care ma loveste in cele mai nepotrivite momente . Deobicei privesc indelungat pe geam si observ cum totul a uitat de Ana...cum vecinii isi continua fara probleme viata, uitand ca aici obisnuea sa locuieasca o familie fericita,cum au uitat ca in fiecare duminica mama ii ajuta cu gatitul...ce usor e sa uiti pt altii.Acum am 16 ani,tata nu e mai niciodata acasa cand am nevoie de el. Niciodata nu am fost atat de apropiati dar dupa moartea mamei ne.am departat complet pt ca nu mai este nimic sa ne lege.Privesc apusul spectaculos de la masa bucatariei. Soarele se topeste intr.o eternitate de nuante rosiatice, pentru a muri ca a
doua zi sa renasca...totul arata atat de viu...atat de real...totul freamata, ceva din mine renaste o durere pura, profundă, ma invadeaza..iar eu o accept pentru ca nu mai am unde sa ma ascund ...nu am unde sa fug,nu mai am o masca dupa care sa ma prefac ..asa ca ma pierd in infinitatea de rosu intens imprimata pe bolta cerului. In acest moment ma simt infinita . Tata sta in fata mea, intr-o tacere de mormant. Imi pare rau ...vreau sa îi spun cat imi lipseste, ce dor imi e sa aiba cineva grija de mine, ce mult doresc sa vree sa ma inteleaga cineva, vreau sa ii cer scuze ca l-am lasat sa se indeparteze de mine,ce mult imi lipseste un tată, ce dor imi e de el.....dar NU pot asa ca trebuie sa ma confrunt cu tacerea realitatii. Este timpul ca identic soarelui sa mor🌙☀️ ca mai apoi sa renasc ....Este timpul sa ma schimb.. Adio Carolina.....