The Devil

Capitolul 24

Din perspectiva lui Emili

Calum ne arata salonul unde se afla Andy. Frica imi impanzeste corpul. Mergem pe coridorul lung, eu tinand-o de mana pe Karina. Imi este atat de frica, ma simt ca un copil neajutorat. Calum se opreste in fata unei usi albe, mari.

"Aici este." spune el

"Em, du-te tu.." spune Karina strangandu-ma in brate

Trag aer adanc in piept si apas clanta. Usa se deschide, iar eu pasesc incet in salon. Inchid usa in urma mea si ma indrept spre patul lui Andy.

Am un sentiment profund de deja-vu.

Ma uit la Andy si observ bandajul din jurul abdomenului.

Ma asez langa el si pun mana mea micuta peste bandajul sau. Ii sarut fruntea si il strang de mana cu putere, parca dorindu-mi sa-i dau din viata mea.

"Te rog.." ii soptesc la ureche

"Nu ti-am spus pana acum dar..." incerc sa spun, dar lacrimi imi impanzesc corpul

"Te iubesc." spun cu toata forta, apoi ii dau un sarut apasat pe buze.

Din perspectiva lui Andy

Ma aflu intr-un loc alb, nu stiu ce este, dar aici ma simt atat de bine. Simt ca aici este locul meu. Chiar daca este nimic aici, nimicul asta ma calmeaza.
Aud ceva, parca un sunet de ocean. Ma uit in jur si observ ca sunt pe o insula.

"Este frumos aici.." aud o voce din spatele meu

Ma intorc si nu-mi vine sa cred, este mama

"Mama?" intreb impietrit de mirare

"Da dragule." spune luandu-ma in brate

"Nu pot sa cred.." spun inca surprins

"Eu da." spune ea

"Unde sunt?" intreb confuz uitandu-ma in jur.

"Aici vin toti cei care aleg intre a ramane si a pleca." spune mama

"Vreau sa vin cu tine." spun prinzand-o de mana

"Dragule nu e asa usor, trebuie sa alegi.." spune mangaindu-mi obrazul

"Ce sa aleg?" intreb

"Andy.." vocea lui Emili se face auzita. Deodata o vad pe Emili langa mama. Este atat de frumoasa

"Em." spun incercand sa ma apropii, dar vad ca ea se indeparteaza

"Mama de ce pleaca?" intreb panicat

"Pentru ca aproape ai ales sa pleci." spune mama

"Dar.." incerc sa spun

O vad pe Em, reaparand in spatele mamei

"Nu stiu.." spun tragandu-ma de par din cauza nervilor

"Dragule. Ea are nevoie de tine. Este atat de inocenta, de frumoasa. Te-am vazut Andy. Ai bagat-o in lumea ta, iar ei ii va fi greu singura acolo." spune mama tragandu-ma langa ea

"Nu mama. Ea este puternica. O admir pentru asta. Am calcat-o in picioare de nenumarate ori, iar ea s-a ridicat de fiecare data cu zambetul pe buze. Zambetul ei colorat va schimba candva lumea." spun eu

"Dragule.." incearca sa spuna dar o intrerup

"Ea nu are nevoie de mine. As putea pleca, dar simt ca eu inca am nevoie de ea. In seara asta am nevoie de ingerul meu pazitor, sa-mi arate cum sa zbor mai departe cu el." spun eu tragand-o in bratele mele pe Emili.

Inchid ochii si ma las cuprins de momentul acesta. Este un moment divin alaturi de ingerul meu.

Din perspectiva lui Emili

Observ cum mana lui Andy se misca incet si ma ridic repede de pe scaun pozitionandu-ma langa patul sau. Dintr-o data isi deschide ochii, ochii aceaia care mi-au lipsit atat.

"Em." spun trangandu-ma in bratele lui, parca nevrand sa-mi mai dea drumul.

"Gata, sunt aici."spun jucandu-ma in parul lui. Stiu ca asta il calmeaza.
Pe usa intra multe asistente

"Va rog sa iesiti."spun ele impingandu-ma

"Nu, va rog, are nevoie de mine." spun incercand sa ma opun. Il vad pe Andy total confuz, ca un copilas intr-un parc de distractii cand nu isi gaseste mama. Ma doare sufletul.

Usa se inchide si eu raman pe coridorul spitalului. Ma bucur atat de tare ca este bine, dar vreau sa fiu inca langa el. Vreau sa-i aud inima batand sa ma conving ca el este bine.

Am nevoie de el, sa fie langa mine, sa ma invete cum sa traiesc in lumea lui. Fara sa vreau m-am indragostit de el si l-am ranit pe Luke, nu merita dar nici eu nu merit sa fiu nefericita chiar daca langa Andy este periculos prefer sa risc, vreau mai multa adrenalina, vreau sa invat lucruri noi si sa invat din propriile greseli, sunt o fata mare nu mai am nevoie de dadaca.

Mama nici nu s-a sinchisit sa ma sune in timp ce am fost "plecata" ne-am indepartat una de cealalta ea nu mai prea da pe acasa si nici nu ma mai suna.

Nu pot sa zic ca nu imi da tot ce vreau cand ii cer indiferent de situatie dar ea de cand singurul barbat din vietile noastre s-a dus nu i-a mai prea pasat de mine, m-a ajutat si toate cele dar nu a mai fost la fel, ambele ne-am schimbat ea mereu cu munca si eu, ei bine m-am inchis in mine.

Dar acum nu imi mai pasa mi-a ajuns nepasarea ei, imi caut un loc de munca, imi "repar" absentele, ma mut cu Kari deoarece ea traieste singura.

Daca ma gandesc mai bine nici ea nu prea vorbeste de parinti ei, nu stiu ce s-a intamplat cu ei.

Oricum trebuie sa imi vad de scoala, sunt in ultimul an iar eu vreau sa merg la facultatea din Seattle de fizio-quineto-terapeuta, era visul tatalui meu, mereu cand eram mica tata imi zicea ca mi se potriveste meseria aceasta si pe langa asta vreau sa deschid un mic atelier unde sa pot picta si desena orice, iubesc arta si tot ce apartine de ea.

Nu stiu de unde toate ideile acestea. Probabil m-am saturat doar sa supravietuieac, probabil vreau sa traiesc cu adevarat viata.

Vreau sa invat ce este iubirea, probabil cu ajutorul lui Luke nu as fi reusit pentru ca eu cautam iubirea, iar ea nu se afla la el. Teama mai mare o am acum, incet imi dau seama ca farame din iubirea pe care o caut se afla la Andy. Stiu ca langa el nu voi avea parte de relatia "perfecta" bazata pe momente romantice. El nu e genul, nici nu stiu daca ma iubeste, iar gandul asta ma macina.

————————————————

Acesta este si capitolul 24. Speram sa va placa ❤❤
Asteptam pareri. :)