Capitolul 47

2.3K 111 3
                                    

Din perspectiva lui Emili

Acum sunt acasa, aparent in casa Karinei. Ea mi-a spus ca m-am mutat la ea, Harry fiind de acord cu asta.

Am o singura intrebare la care mi-as putea raspunde singura, daca parintii mei nu au venit la spital, iar Harry nu vorbeste de ei, probabil au murit, eu cea de dinainte stia asta si sper ca imi voi aminti cand amnezia va disparea.

-Em, vrei ceva de mancare? ma intreaba prietena mea stand in pragul usii mele

-Nu, spun

Karina a dat sa plece dar am oprit-o.

-Stai, spun

-Da? intreaba

-Poti sa-mi povestesti mai multe despre trecutul meu? intreb

-Umm...spune ea cu o oarecare indoiala

-Nu mult, stiu ca doctorul a spus sa nu imi spuneti multe, dar iti voi pune intrebari, ok? Karina, nu vreau sa incep de la zero, vreau sa stiu ceva, spun

-Umm bine..spune venind spre mine

Ea se aseaza pe pat si imi prinde mana intr-a sa.

-Deci, spun, cum eram inainte, adica cum eram cu scoala, eu, firea mea, ii spun

-Deci, mereu ai fost o fata draguta, amuzanta, vorbeam despre orice, invatai bine la scoala, mereu ieseam in oras seara, bine, uneori nu vroiai sau asa, dar practic te obligam eu. Em, eu fumez si fumam si mai demult, deci sa nu te superi sau ceva, fac asta destul de des, in prietenia noastra eu sunt aia rebela, iar tu esti cea draguta, spune zambind

-Imi place, spun, imi place cum am fost si asa vreau sa fiu si acum, spun zambind

-A da si canti, ai o voce incredibila, mai ales cand i-ai cantat ...spune, dar se opreste brusc

-Cui? intreb curioasa

-Mamei tale, spune ea

-Oo, spun zambind
Cum era mama? intreb

-Nu stiu, nici tu nu sti sigur fiindca a murit cand ai fost mica, spune

O incruntatura apare pe fata mea.

Telefonul Karinei suna si ne intrerupe discutia.

-Em trebuie sa plec, dar vine Calum si sta cu tine, spune ea zambind, apoi imi da un pupic pe obraz si iese pe usa

Din perspectiva Karinei

-Calum, te rog sa vi sa stai cu Em, ii spun eu in telefon

-De ce? Nu esti tu cu ea? intraba

Eu ma incrunt la ce a spus.

-Eu plec, am ceva de rezolvat, spun cu o voce inceata

-Iubito esti ok, pari cam trista, spune el

Doamne Calum uneori este atat de enervant. Nu vreau sa se ingrijoreze pentru mine si sa ma bata la cap.

-Da, sunt bine, misca-ti fundul aici, eu am plecat. Te iubesc, pa, spun si ii inchid in nas.

Ies pe usa fara a face zgomot.
Ma indrept spre scoala.

A spus ca ne vedem acolo. Chiar vreau sa rezolv asta fata in fata, nu-mi place sa o iau pe ocolite. Fata in fata il pot face pe Derek sa inteleaga ca sunt cu Calum si nu vreau avansuri de la el.

Ajung pe terenul de fotbal.
Derek nu a aparut inca, asa ca ma asez in tribuna si astept.

Seara s-a lasat si mi s-a facut tot mai frig.
Ma ridic din incep sa ma plimb.

Scot telefonul si ma uit la el. Am doar apeluri si mesajr de la Andy.

Imi dau ochii peste cap si bag telefonul in geanta, apoi o las in tribuna si decid sa ma plimb pe teren.

Deodata am auzit niste pasi si am tresarit cand o mana m-a prins de sold si a inceput sa-mi sarute gatul.

M-am impins de langa acea persoana si am constatat ca era Derek.

-Buna roscato, spune el cu un zambet pervers

-Derek vreau sa rezolva neintelegerea, spun serioasa

-Si eu, deci prin urmare vreau sa te desparti de Calum, spune el

-Nu, tu ai inteles gresit. Eu vreau ca tu sa ma lasi in pace, sa nu-mi mai dai mesaje si sa nu ma mai urmaresti peste tot, spun

-Recunoaste si tu vroiai asta, vroiai sa te urmaresc, altfel nu-l lasai pe Calum si Em la spital doar ca sa vi cu mine la un suc, spune el

-Derek am iesit cu tine fiindca vroiam sa-ti explic, spun

-Nu trebuie sa-mi explici, spune zambind

-Ba da, la petrecere atunci cand sti tu, noi, eram beata si d-asta te-am sarutat, nu stiam ca te sarut, nu te plac in nici un fel, spun nonsalant

-Minti! spune nervos

-Nu te plac mai omule! ii tip in fata

-Tarfa mica, spune si se napusteste asupra mea, aruncandu-ma pe jos

Nu apuc sa reactionez ca-mi prinde mainile, strangandu-le deasupra capului

-Derek lasa-ma, tip speriata

-Nu! spune nervos scotand ceva de la spate

E un pistol. Un pistol in mainile unui psihopat

-Ajutor! urlu eu cu toata forta

Deodata gura mea este astupata de buzele lui.

Ne desprindem din sarutul ala scarbos, eu continuand sa ma zbat.

-Daca eu nu te pot avea, nimeni nu poate, spune indreptand pistolul spre mine

Eu am inchis ochii si deodata s-a auzit o impuscatura, iar eu am tresarit scuipand sange.

Am fost impuscata.

Lacrimi au curs peste obrajii mei patati cu sange, apoi am cazut intr-un somn adanc.

The DevilUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum