Capitolul 41

2.8K 119 3
                                    

Din perspectiva lui Andy

Nu o gasesc pe Em si e ciudat. A spus ca ne vedem dupa ce iese de la ora.

Am intrebat colegii ei si au spus ca a fugit de la ora. Nu-i sta in fire, ceva s-a intamplat si la dracu ma enerveaza ca nu stiu unde e.

Alerg prin toata scoala si o caut ca nebunul.

Deodata am auzit un tipat infundat venind din baia fetelor. Am mers intr-acolo si am vazut o fata iesind speriata din baie.

-Ce s-a intamplat? o intreb pe fata care plange intr-una

-Acolo, spune aratand spre baie

Am alergat spre baie si am deschis usa. Teama mi-a patruns in vene si am alergat spre Em.

Am cazut in genunchi langa ea, luand-o in bratele mele si incepand sa plang. Nu mai pot, nu pot fi puternic mereu. Nu pot, iar acum, acum ca o vad asa, o vad ranita si inconstienta simt mai tare ca e vina mea.

Imi caut puterea necesara si o ridic de pe jos iesind cu ea din scoala si alergand spre masina.

Pornesc cu viteza spre spital, din cand in cand uitandu-ma in oglinda, la Emili a mea.

*

Ajung la spital si o iau pe Em in brate si incep sa strig dupa ajutor.
Imediat au sosit si niste asistente cu o targa, pe care am asezat-o pe Emili.

Asistentele s-au grabit cu ea pe coridorarele spitalului, iar eu le-am urmat speriat.

Deodata au intrat intr-o sala in care eu nu aveam acces.

Am ramas pe coridor dand cu pumnii in toti peretii.

Trebuia sa fiu cu ea, nu sa o las singura. Sunt un idiot. Acum ca tata e aici, ea e in pericol, iar eu nu vreau asta. Daca ar fi sa o pot tine doar intr-un glob de sticla as face-o.

Nu vreau sa o pierd, chiar nu vreau.

*

Sunt aici de ceva vreme, privind usa prin care a intrat Emili.

Au venit si Calum si Karina si stau acum aici. Sunt speriati, dar nu la fel ca mine. Eu sunt cel mai ingrozit si cel care este de vina pentru ea.

Deodata usa se deschida si pe ea iese un doctor.

Toti ne adunam speriati in jurul lui.

-Em? intreb eu

-Este bine, a cazut si a dat cu capul, are cateva vanatai pe corp, dar este bine, a lesinat de frica, spune doctorul

Cine ar fi putut-o ingrozi si ranii in halul asta? O nu, el a fost.

Jur ca ii voi rupe mainile si il voi bate cu ele, apoi o sa-l ard de viu si ma voi bucura de asta.

-Pot sa o vad? intreb

-Sigur, spune doctorul

Nu am mai asteptat sa mai zica ceva, asa ca am intrat pe usa la care ma holbam cu cateva minute in urma.

O vad pe Emili stand pe pat, cu ochii deschisi si privind spre geam.

Eu zambesc cand o vad si ma apropii de ea.

-Buna ingeras, spun zambind

-Hei, spune ea cu un mic zambet pe fata

-Cum esti? spun luandu-i mana intr-a mea

-Ma cam doare capul, dar sunt bine, spune ea

-Em cine ti-a facut asta? spun cu o voce blanda, dar serioasa

-Nu stiu, era intuneric, mi-a spus ca-l cheama H, spune cu o voce tremuranda

Cam am auzit "H" pe buzele ei trandafirii mi s-a confirmat. Ticalosul ala s-a apropiat de Em a mea, a ranit-o. Stiam ca trebuia sa-l omor cand am avut ocazia. Sunt sigur ca el a rapit fetele alea, apoi le-a omorat, iar la urma a facut ca eu sa pic vinovat. Tipic H.

-Andy, spune Em fluturandu-si mana prin fata mea

-Hei, spun eu zambind

-La ce te gandeai? intreaba ea

-La tine in lenjerie intima, spun cu un zambet pervers

-Andy, spune ea cu o voce jucausa si impungandu-ma cu cotul.

Deodata usa s-a deschis si pe ea au intrat Calum, Karina si doctorul.

-Cum te mai simti, copila? intreaba doctorul venind spre pat

-Bine, spune Em zambind

-Asta e minunat, analizele au iesit bine, deci poti pleca, dar ai grija cu lovita, spune doctorul

-Mhm, spune ea dand din cap la fel ca un copilas ascultator

*

Em a iesit din spital, iar acum suntem cu Calum si Karina la starbuck.

-Deci mergem la petrecerea aia pe plaja? intreaba Calum

-Nu, spun dur

-De ce? intreaba Emili

-Doar ce ti-ai revenit, spun

-Dar sunt bine si vreau mai mult ca oricand sa merg, spune ea cu o voce copil

-Haideti, o sa ne distram, spune Karina

-Of, bine, spun

-Ieii, striga toti in cor

*

Din perspectiva lui Emili

-Esti sigura ca vrei sa faci asta? ma intreaba ea

-Da, spun hotarata

-Fie, spune ea

Am intrat imediat in studioul de tatuaje. Am putine emotii, dar nu asa mari.

-Buna, o salut eu pe tipa de la birou

-Hei, spune ea venind spre noi
Un tatuaj, nu? intreaba

-Da, spun

-Hai cu mine, spune, iar eu o urmez pana intr-o incapere cu un pat si o masa pe care presupun ca se afla unstensilele pentru tatuaje

Ma asez pe masa respectiva.

-Cu ce sa fie? intreaba, um..si unde, spune

-Pai, nu sunt sigura unde, nu am mai avut un tatuaj, dar stiu ca vreau sa scrie Andy , spun

-Um, ce zici de umar, imi sugereaza

-Ok, spun

-Deci Andy, un baiat important? intreaba

-Nici nu ai idee, spun

*
Parca durerea s-a mai diminuat, odaga ce Brithnei a luat acul de pe umarul meu. A sters putin zona si a aplicat o crema, nu stiu exact pentru ce, dar e treaba ei.

-Pot sa vad? intreb nerabdatoare

-Da, spune , iar atunci m-am ridicat de pe scaun mergand in dreptul oglindei mari.

Am vazut numele acela frumos care imi provoaca atatea stari, scris frumos, de mana pe umarul meu. Arata atat de bine, e primul tatuaj dar sunt atat de fericita.

-Multumesc, ii spun simpaticei fete

-Nu ai pentru ce, sper ca acest Andy sa-si dea seama cat de noroc este, spune zambind

----------------

Acesta este si capitolul 41.
Speram sa va placa.

Ce parere aveti despre faptul ca Emili si-a tatuat numele lui Andy pe umar si cum credeti ca va reactiona Andy?

Asteptam pareri despre acest capitol. *D&*R ❤

The DevilUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum