Aleasa Regelui

De rând

Încerca să respire cât mai silenţios cu putinţă.Vampirii aveau auzul foarte ascuţit,orice sunet le-ar fi dat de bănuit,iar atunci un întreg iad s-ar fi dezlănţuit.Chiar dacă era fiica regelui Vladimir,nu o ajuta foarte mult.Probabil ar fi fost folosită împotriva tatălui său.În aceste vremuri de război dintre creaturi,te puteai aştepta la orice.În plus,tatăl său nu era prea agreat de regele vampirilor.Ştiu că probabil sunteţi confuzi în privinţa regelui.Tatăl Lionei este într-adevăr vampir şi pe deasupra rege,însă în regatul său, creaturile de toate tipurile convieţuiesc în pace,pe când în acest ţinut,locuiau doar vampirii.Cândva a fost un singur imperiu,condus de un vampir puternic,care însă nu avea moştenitori, căci aleasa îi fusese nimicită în timpul unui atac surpriză. Regele a refuzat să îşi înşele soţia deşi aceasta era moartă. Timpul trecuse iar regele devenea din ce în ce mai nebun.Pierderea soţiei sale devorându-i  sufletul ,lăsând loc nebuniei.Înainte de a-şi lua viaţa, lăsase la conducere doi bravi comandanţi cu personalităţi total diferite,care aveau să ţină totul în echilibru.Cei doi pe cât de diferiţi erau, s-au dovedit a fi prieteni buni.Totul fusese lapte şi miere pentru o perioadă.Cei doi se certau din ce în ce mai des.Alesele au apărut,aducând atenţia vampirilor asupra lor.Aşa s-a hotărât ca regatul să fie împărţit:regele cel arogant şi rece a luat  o parte,permiţând doar celor din neamul său să trăiască pe teritoriul lui,iar regele cu ochi blânzi,a luat ce a rămas,nepăsându-i ce creatură trăieşte în regatul său atâta timp cât nu îi era duşman.

Regele cu ochi blânzi era bunicul Lionei,care a lăsat tronul în mâinile fiului său, cum a făcut şi celălalt, însă acesta a avut o moarte rapidă, fiul acestuia fiind silit să ocupe tronul tatălui mult prea devreme.Mulţi sperau ca regatele să se reunească, însă nu s-a întâmplat, căci aroganţa şi cinismul se transmitea în familie.Asta era tot ce ştie Liona.Tatăl său refuza să îi îngreuneze memoria cu astfel de nimicuri,iar cu mama sa nu putea să discute astfel de subiecte.În prezent nu ştia nici numele actualului rege,nici vârsta.Tot ce ştia era că e de sex masculin din câte auzise.Nu e ca şi cum îi confirmare cineva,însă era destul de deşteaptă să facă legătură atunci când auzea:"Cruzimea regelui vampirilor o întrece pe cea a bunicului şi tatălui " sau " Regele încercă să îşi mărească teritoriul" sau fel şi fel de exclamaţii şoptite de către slujitori pe la fiecare colţ al palatului,creezând că nu sunt auziţi.

Luminile erau din ce în ce mai puternice,ceea ce însemna că nu avea mult până să ajungă.Deodată se oprii.Un milion de gânduri îi aparură în minte,înceţoşându-i judecata pe care o luase iniţial.Nu îşi făcuse un plan.Vroia doar să îşi găsească calul.Nu şi cum să o facă.Oftă învinsă,lipindu-şi spatel de scoarţa celui mai apropiat copac,aplecându-se,proptindu-şi palmele pe genunchi.Furia începea să crească,cum putuse să fie atât de influenţabilă.Aproape intrase în acel afurisit de sat fărăr ca măcar să aibă un plan.Chiar dacă era vorba despre Umbră,nu putea lua decizii aşa cum o taie pe ea capul.Îi venea să îşi care singură pumni,dar bineînţeles că asta nu ar fi ajutat la nimic,ba din contră ar fi făcut situaţia şi mai complicată decât este deja.

Îşi înălţă privirea,lovindu-se cu ochii de o femeie ce se holba la ea,interesul şi curiozitatea licărindu-i în ochii de un căprui lichid,ce te îndemnau cu gândul la o căprioară neajutorată şi naivă,însă Liona descifră duritatea ridurilor şi rigiditatea trupului,încât să nu se lase păcălită.Respiraţia i se acceleră.Îşi auzea propriile bătăi alerte,ceea ce era mai mult ca sigur că şi femeia din faţa sa le auzea,poate chiar mai bine.Nu părea foarte înaltă,poate puţin mai scundă decât brunetă,cu pielea sidefie.Părul şaten îi era scurt,abia atingând umerii drepţi şi înguşti.Fără doar şi poate era un vampir.

Secunde trecură fără ca femeia să spună sau să schiţeze vreun gest,când deodată,se apropie de Liona.Îşi folosi viteza supranaturală,ceea ce o prinse pe nepregătite pe brunetă,făcând-o să îşi apese spatele şi mai adânc în scoarţa dură a copacului.Femeia prinse gluga mantiei,trăgând-o de pe capul fetei.Ochii îi fugiră asupra trăsăturilor Lionei,părând uimită.Prinţesa crezu că femeia vampir nu avea să vorbească prea curând,însă se înşelase.

-Ce cauţi singură prin pădure copilă? vocea femeii era caldă şi plăcută,precum cea a unui povestitor.Curiozitatea îi lumina irişii,dar din cine ştie ce motiv,şi-o ţine în frâu.Avea un aer liniştit,astfel că Liona îşi domoli bătăile violente ale inimii,înghiţi în sec -abia acum realizând cât de însetată era şi mai mult ca sigur că nu dorea apă- şi îi răspunse femeii:

-Ăăă...m-am rătăcit? însă răspunsul sunase mai degrabă a întrebare,ceea ce o enervă pe Liona.Nu trebuia să arate cât de pierdută era,şi la propriu şi la figurat.Fantoma unui zâmbet apăru pe chipul de porţelan al femeii.

-Cine eşti? întrebarea părea atât de nepotrivită şi oarecum cu sens dublu.Liona se întreba dacă vampiroaica bănuieşte ceva.Trăsătirile sale nu trădau însă nimic.Fata îşi înălţă capul sfidător,privind-o direct în cele două orbite gemene,şi,pe un ton hotărât îi răspunse:

-O fată de rând...