Capitolul VI-Necazuri-

108 4 0
                                    

Este ora 12 fix. Marcus, Aro, Caius si clanul lor au plecat la vanatoare. Gustarica nocturna, cum imi place mie sa o numesc.

Imbracat in costumul negru, cu cagula pe fata si cu manusile pe maini intru in castelul Volturilor. Mi-am schimbat mirosul in al cel al unui varcolac.

Eram pe un coridor lung. Zeci de usi erau pe-o parte si pe alta, iar in fata se afla biblioteca. O arhiva veche de milenii intregi. Mergeam silentios, contopindu-ma cu umbrele. Deodata linistea este sparta de scartaitul unei usi. 2 paznici apar pe coridor. Gandesc repede si sar pe tavan. Gardienii vorbeau tare, stiau ca in castel nu era nimeni.

-Pff....ce i cu duhoarea asta? zice dezgustat primul paznic.

-Da! Ce miros oribil de javra.

-Oare de unde vine?

-Cred ca un nou-nascut s-a antrenat pe spinarea unui varcolac! spuse al doilea gardian intr-un hohot de ras.

-Hai sa mergem afara! Mirosul asta ma ameteste.

Amandoi radeau tare indreptandu-se spre iesire.

Ma simteam jignit si in acelasi timp fericit datorita minunatului meu talent de a-mi schimba mirosul. Puteam sa intensific mirosul dupa bunul meu plac, dar imi era mila de narile paznicilor.

Dupa ce m-am asigurat ca zona e libera am revenit pe pamant. Mai aveam 50 de metri pana la biblioteca. Mergand studiam fiecare usa in parte. Pareau extrem de vechi dar clanetele lor erau frumos lustruite, parca facute din aur. Oare ce poate fi in spatele acestor usi? Curiozitatea ma rodea, dar nu puteam sa deschid vro usa. Cine stie ce se afla dupa acestea? Poate era ceva care mi-ar fi putut agrava situatia.

Trebuia sa imi iau gandul de la asta. Am ajuns in fata bibliotecii. Intru timid si ma asigur ca drumul e liber. Mergeam printre rafturile uriase de carti. Volumele erau foarte vechi. Am vazut si cateva carti facute din piatra, nu mi-am putut da seama din ce epoca erau. Papirusurile mi-au atras atentia. Se pare ca familia Volturi s-a plimbat prin intreaga lume.

Am ajuns in mijlocul bibliotecii. Era sub forma de cerc din care ieseau ramuri intregu cu rafturi de carti. In centru se afla o vitrina de sticla cu cele doua carti in in interiorul ei. Tavanul era constituit dintr-o lucarca care permitea ca lumina lunii sa coboare fix pe cele doua volume. Cu ajutorul unghiei degetului aratator de la mana dreapta tai sticla. Mi-am lasat aceasta unghie sa creasca special pentru ocazia asta. Unghiile de vampiri sunt foarte ascutite iar taisul lor este foarte fin si uniform. Bag mana prin taietura in forma de cerc si scot cele doua carti. Erau foarte vechi si ingalbenite. Pun cartile in rucsac si pornesc spre iesirea din biblioteca. "Parca a fost prea usor" imi spun eu in minte. Alung acest gand orientandu-ma sper iesire.

Deodata linistea e alungata de suntelul celularului. Era Edward. Am uitat sa dau telefonul pe silentios.

Lucarna este sparta si pe podea apar 10 vampiri. Aveau ochii rosii, turbati dupa sange si lupta.

-Minunat vampiri nou-nascuti. zic eu ironic.

Telefonul inca suna. Era enervant. Il inchid si ma pregatesc de atac. Nou-nascutii au o putere mare dar nu au o strategie in lupta.

-Avem musafiri! zise unul dintre vampiri cu parul brunet, probabil liderul grupului.

-Bleah! Un varcolac! spune dezgustata o fata cu parul blond tuns scurt.

-Niciodata nu am mai omorat o javra! recunoaste un vampir schitand un zambet pe buze dezvelindu-si coltii.

Unul din ei face un salt si incearca sa ma loveasca in burta. Il prind de picior si il arunc intr-un raft de carti

Ceilalti maraie furiosi. Toti se aruncara pe mine. Inchid ochii si le incetinesc miscarile cu mintea. O fata incearca sa ma muste de gat, dar o prind de mana stanga si i-o intorc la spata imobilizand-o. Seful lor incearca sa ma injungie in piept cu un cutit de vreo 40 cm. Cand alerga spre mine il lovesc cu piciorul in burta si acesta aterizeaza pe vitrina unde se aflau cartile. Prind cutitul inainte sa cada pe podea si cu o miscare rapida tai gatul fetei imobilizate. Capul zboara in aer iar trupul i se sparge in mii de bucati, parca ar fi avut corpul facut din marmura.

Ceilalti 7 ramasi in picioare incep sa ma loveasca cu pumnii si picoarele. M-au lovit destul de serios. Unul m-a zgariat in zona ochiului stand lasand o rana adanca care ma ustura. Il apuc pe vampirul care m-a zgariat si il musc de gat. Veninul meu l-a paralizat.

-Tineti-l ocupat pana vine Aro! striga un vampri inca in picioare.

Se pare ca trag de timp. Trebuie sa gandesc repede pentru a scapa de aici. Imi intesific mirosul de varcolac iar ceilalti vampiri cad la pamant din pricina puterii mirosului de caine. Fac un salt pana la lucarna sparta. Eram pe acoperisul castelului, cam la etajul 25. Ma arunc de acolo aterizand pe o masina, aceasta explodand si prin fumul provocat reusesc sa imi pierd urma.

Incep sa alerg cu cea mai mare viteza pe care o pot atinge, 60 de km la ora. Incerc sa gasesc drumul catre Roma. Ma uit la ceasul telefonului. Este ora 7 la 9:30 trebuie sa fiu in avion. Ajung pe o autostrada. Nu mai pot alerga. Zaresc un taxi parcat ilegal, in timp ce un politist ii da amenda soferului. Sar in taxi si trig tare:

-La Roma! Si mai repede! apoi trantesc 200 de dolari pe scaunul din fata.

Fara sa mai stea pe ganduri soferul o lua la goana catre Roma, lasandu-l pe politist uitimit ca l-a sfidat.

-In cat timp ajungem?

-2 ore. zice soferul speriat

-Perfect! spun eu relaxat.

Tot drumul m-am asigurat ca nu suntem urmariti.

Ajung la aeroport si ma grabesc sa inmanez biletul si sa pun bagajul la control. Ma sui in avion si acesta decoleaza. Rasuflu usurat bucurandu-ma de privelistea oferita de fereastra aeronavei.

Fratii Cullen [tradusa]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum