Intr-o lume minuscula

PARTEA IV : POARTA SALVARII

Incepe o noua zi, cu aparitia soarelui pe cer ca o panza imensa. Dar dansurile, cantecele si strigatele de bucurie nu s-au avantat la usa caselor furnicilor din regatul de la rasarit (al lui Galdabor) si ceea ce au indurat ei nu era sfarsitul suferintelor, caci urma sa vina un atac probabil mai puternic din partea Crilvanilor, asa cum ii numeau nevinovatele furnici. 

-Altete, nu o sa va vina sa credeti ce am descoperit! tipa un spion care fusese trimis sa urmareasca Crilvanii cu scopul de a afla unde e situat "stupul" lor, descris de acesta ca fiind Iadul pe Pamant. 

  Regele se grabeste de ajunge in fata lui sa auda informatiile sale. Informatiile erau foarte bine clarificate de spion fiind rostite cu o voce obosita, care se uscase in timpul alergarii spre colonie: 

-Am fugit cat am putut pentru a le da de urma si am observat ca urmez aceeasi ruta pe care Beratnor a parcurs-o atunci cand fusese atacat de Gandaci, iar cand am ajuns aproape de colonia sa, am vazut ca aceste furnici rosii ieseau din crapatura deschisa larg, asemanata unui portal misterios. Cand am vazut "poarta" lor ciudata si malefica, m-am luat de cap, in acelasi timp facandu-mi griji si de siguranta noastra care va fi compromisa...fara indoiala.

  La cele auzite, Barbosu' inchide ochii pentru cinci secunde, isi apleaca capul si paraseste camera nemaiavand ce sa spuna pentru a da raspuns iscoadei si dregatorii coloniei.

-Ahh...Sfinte Erenuessa, il trezeste brusc un cosmar pe vrajitorul adormit. Tom aude strigatele D-lui Fad si indata il trezeste intrebandu-l bland: 

-Ce e, ce s-a intamplat? 

  Dar batranelul era bine, chiar daca ochii pareau vineti si bagati in cap. 

-Cred ca am gasit o solutie care ne va salva atat de Crilvani cat si de crapatura. Am avut un vis foarte ciudat, pe care inca il mai tin minte, dar cum spusese asta, uita de visul sau care ar fi putut sa fie cheia incetarii acestor chinuri. Imi statea pe limba...cum am putut sa-l uit? se gandeste Fad enervat. Dar de cum se gandi el, ii sari inapoi imaginile visului spunand cu rapiditate si cu un zambet mare: Ahaa. Mi-amintesc. Nu-mi vei mai scapa din minte acum. Impreuna cu Aldanis, care fusese chemata de Tommy in camera, se aduna in jurul sau si asculta cu mare atentie cele vazute in vis de catre D-l Fad. Eram intr-o padure incredibil de frumoasa, cum am considerat-o eu, caci nu vazusem in viata mea un peisaj asa minunat. In fata ochilor mei statea o furnica batrana, o femela, care imi ceruse ceva de mancare. Am luat geanta, ce o aveam la mine si indata am scos o ultima bucata de branza. Altceva nu avusem in geanta. I-am oferit bucata, dupa care batrana imi sopteste lin, ca sa fiu in stare sa-i aud vocea clar: "O frunza nevatamata dintr-un brad inalt si puternic, o picatura de apa din Raul Rece, o mana de tarana si o lacrima a zeitei Erenuesa transformata intr-un safir stralucitor si magulitor-care intotdeauna deschidea "un portal" de curiozitati nemarginite celor aflati sub vraja frumusetii lui (safirului)-. Acestea sunt ingredientele necesare in a prepara potiunea destinata a fi folosita la inchiderea crapaturii, pentru a va descotorosi de dracusorii rosii, care stiu ca nu va vor lasa in pace. Orice ati face, orice ati incerca, aceste creaturi diferite de noi in multe lucruri , nu vor renunta niciodata, caci telul lor e moartea si sunt incredintata ca aceasta vor dobandi, caci aceasta e ceea ce merita". Dar cand sa intreb unde si cum sa gasesc picatura de lacrima din ochii mamei mele despre care imi spusese, a disparut din fata mea ca o fantoma. Si acum mi-am dat seama ce trebuie sa fac, ce folos am aici, pe Pamant. Si nu am cuvinte sa-i multumesc Erenuessei de visul care mi-a fost daruit cu blandete si iubire. Laudata fie Ea in veci!

  Cei doi ascultatori se uita unul la altul de parca au vazut un drac. Nu le venea sa creada ce auzisera. O noua sansa de care tinuturile furnicilor merita a profita. Tommy...confuz, exclama intreband: 

-Deci...pana la urma unde gasim aceasta lacrima a divinitatii noastre? intrebarea fiind una buna, careia ii trebuia un raspuns explicit din partea D-lui Fadrinor. 

Inca cu gandul si atentie la visul sau, ii raspunde baiatului cu intarziere: 

-Ahaa, da...buna intrebare, dar din pacate eu habar n-am unde am putea-o gasi, si de cum termina de vorbit, in palma sa cu riduri ii apare un obiect ceresc, de nedescris, incepand a straluci ca raza soarelui iesita recent dintre norii fumurii si negri precum carbunele ars. Ori mintea imi joaca feste, ori aceasta perla din Paradis din mana mea e reala...caci ochii mi se topesc datorita luminozitatii "pietrei" extraordinar de pretioasa, pura si albastra ca apa marilor, spune vrajitorul ametit de soaptele neauzite, manipulatoare ale safirului megastralucitor.

  Acum tot ce le mai ramane e sa adune toate celelalte ingrediente si sa prepare potiunea magica. Auzind de solutia descoperita printr-un vis de-a lui Fad, Galdabor da ordin sa-i fie aduse cele cerute batranului. O noua speranta se naste in a poporului inima zdrobita si tematoare de intunericul incarnat prin Crilvani. Barbosu' nu vruse sa dea sperante prea mari poporului caci nu dorea ca ei sa-si puna toata nadejdea in vorbele sale, apoi sa fie iarasi dezamagiti de esecul care se s-ar putea intampla. De-aceea era nevoit sa tina secretul impreuna cu ceilalti care cunsoteau planul: Darion, Aldanis, Fadrinor, Tommy si inca un numar mic de soldati. Mintea lor era pozitiva ca planul va fi evaluat cu succes. Dupa ce au facut si asta, le mai ramane raspunsul la intrebarea cine sa faca atata amar de drum pana la crapatura.

  Dintre toate furnicile curajoase si neinfricate, se gaseste a dori Tommy sa mearga, care ridica mana sus pentru a le da de inteles ca el e furnica pe care ei se pot baza si in care pot sa-si puna increderea fara nicio grija. Prima data... regelui i se paruse o idee proasta spunand ca el nu poate sa aiba grija de el insusi, nici sa nu mai zica de intreaga colonie.

-Pe care altul il vezi oferindu-se sa o faca. Ai incredere in mine, nu te indoi, caci zeita Erenuessa imi va fi ca o lumanare in intunericul acestei lumi si in ea imi voi pune reusita si succesul, spune Tommy incercand sa il convinga a-l lasa sa porneasca la drum spre Chinul Groaznic. Barbosu' nu fusese asa de convins, desi ceva ii spunea sa nu-i fie frica si sa-i aprobe tanarului curajos calatoria periculoasa.

  Lasand ura si dusmania la o parte, regele il imbratiseaza pe Tommy urandu-i mult succes in timp ce Aldanis plange de plecarea sa in lumea mare. Barbosului incep a-i da lacrimile curgand-i pe obraz ca niste picaturi de roua ale primei raze de soare zarite pe cer. Oricat de mult l-ar ponegri si i-ar da dezaprobarea sa, inima nu ii da voie sa-l alunge sau sa stinga prietenia celor doua furnici de neseparat.

Tommy, cu rucsacul pregatit si aranjat imbracat, isi ia inima in dinti si cu un mare optimism de erou se pregateste sa inceapa calatoria vietii sale. 

-Unde crezi ca mergi fara flacoanele mele magice, care sper ca te vor calauzi in drumul tau? il cearta Fadrinor pe Tommy razand si ii ofera doua potiuni, una albastra si una alba. Potiunea albastra te face invizibil pentru jumatate de ora din momentul in care dai pe gat intreaga potiune. Iar cealalta iti daruieste aripi care te vor ajuta sa zbori timp de o ora, si apoi disparu luandu-si ramas bun.

  Dintr-un tufis iese o insecta ciudata, fiind mijlocul lui de transport, care avea niste aripi subtiri, o trompa lunga si niste ochi imensi. Aceasta creatura era un tantar, facand parte din armata regala, cunoscuta sub denumirea de Calatorii Cerului.

  Intre timp, inapoi in colonie, Darion si cu Galdabor poarta o discutie obisnuita, care ia sfarsit prin gasirea unei scrisori scrise de fiica regelui, in care spunea asa: "Draga tata...stiu cat de mult tii la mine, stiu ca ma iubesti fara incetare, stiu anii greutatii in care m-ai crescut si m-ai indragit in absenta mamei mele, Iunitris, dar as dori cu sau fara acordul tau sa ma alatur prietenului meu. Sunt sigura ca, daca as fi acolo, cu tine, in gandul tau tulburat m-ai refuza din prima, de aceea am ales sa parasesc colonia fara ca tu sa stii. Te rog, lasa-ma sa am eu grija de tine acum, caci imi voi simti sufletul zdrobit, vinovat si innegrit daca nu fac asta. Nu veni dupa mine pentru ca te vei obosi degeaba! Te iubesc enorm! Cu drag, fiica ta, Aldanis". 

  Parca inima ii fusese rupta in doua cand auzi de plecarea fiicei sale si cand vazu scrisoarea lasata pe usa dormitorului. Cu voia de a da timpul inapoi, ochii i se inchisera cu o inertie intunecata, lasandu-si capul aplecat pe pieptul sau pietros si musculos. 

-Sa trimit garzile dupa urmele ei? il intreaba Darion pe Galdabor, observandu-se pe fata capitanului parerea de rau pe care si regele o purta in suflet, apoi vocea ragusita a regelui se auzi in camera: 

-Nu, nu...Lasati-o. Poate e mai bine asa.