Intr-o lume minuscula

PARTEA I (INTRODUCERE) : LUMEA ASCUNSA

A fost o data ca niciodata, cu mult timp inainte ca noi sa cunoastem lumea aceasta pe deplin, o padure minunata, bogata in verdeturi si fauna, nemaivazuta de om, fiind caminul unor furnici foarte ciudate. Spre fericirea noastra, acestea nu erau niste insecte oarecare, ci erau vorbitoare care aveau sentimente asemeni omului. Ele traiau in cate patru colonii, fiecare colonie fiind condusa de catre un rege sau regina. Desi erau foarte unite si se ajutau intre ele, coloniile erau foarte departate una de alta, iar uneori acest lucru le punea in pericol.

Prima colonie era carmuita de bogatul rege, Beratnor. Aceasta colonie era cunoscuta pentru ale sale tuneluri complexe si foarte intarite. Rezista aproape la orice cutremur si orice atac venit de pe alt taram neexplorat.

Urmatorul meleag era condus de regele Galdabor, cunoscut sub numele de Barbosu' sau Scundul datorita inaltimii sale reduse, care il faceau sa para mai putin infricosator si mai putin curajos. Dar inima lui, puternica si mare, era in contrast cu infatisarea sa. Acest razboinic neinfricat avea foarte multi luptatori, care ar fi in stare sa-si dea vietile pentru salvarea regatului. Altadata Barbosu' statea in mijlocul bataliilor si lupta fara teama, ca un adevarat erou.

Liderul celei de-a treia colonie era inteleapta regina, Fenessa . Ea conducea acest taram cu o intelepciune nemasurabila. Locuitorii erau foarte multumiti datorita lucrurilor marete pe care regina lor le facuse pentru a pastra armonia si sporirea regatului. Ultimul tinut era carmuit de o regina frumoasa, Nimis care, desi isi pedepsea poporul foarte des, nu o facea de placere, ci pentru a-I invata ca data viitoare sa-si repare greselile.

Cel mai mare, dar si cel mai apreciat si iubit taram era cel al lui Galdabor deoarece el luptase in multe razboaie, atat pentru supravietuirea poporului sau, cat si pentru siguranta popoarelor vecine. El avea o fiica pe nume Aldanis. O iubea nespus de mult, mai mult decat majoritatea taticilor o fac, deoarece ea era singura ce i-a ramas pe lume. Atat de mult o indragea incat si-ar da viata pentru a ei. O proteja asemeni cum isi protejeaza pasarea singurul ei pui. Dar Aldanis era foarte incapatanata si nu ii placea sa-si asculte tatal. Era o fire mai activa, mai energica si iubea sa viziteze locuri noi, adica sa calatoreasca. Regele incerca sa o fereasca de aceste lucruri, rareori izoland-o in camera ei. 

 

 Era frumoasa de-asemenea, avea niste ochi de cristal care straluceau ori de cate ori batea lumina in ei. Antenele ii fluturau ca niste plete de-alungul spatelui care o faceau sa para aranjata, ceea ce si era, iar fata se asemana cu una de om, deosebind-o de cei din neamul ei. Fara mai multe detalii, avea si o inima de "aur", incercand sa ajute furnici nevoiase sau chiar si pe cele bolnave, iar acest lucru ii era placut atat regelui, cat si intregii colonii.

Aceasta furnicuta de 18 ani, sarmana, prietenoasa si uneori trista isi pierduse mama intr-o inundatie care s-a produs atunci cand avea numai 7 anisori. Trecuse foarte greu peste aceasta despartire familiala,..cu o durere amara in inima ei frageda. Lui Galdabor ii parea foarte rau de fiica sa, caci nimeni nu merita sa-si vada mama sau tatal pe patul de moarte.

Aldanis avea un prieten caruia ii impartasea calatoriile, nazdravaniile, pana si secretele. Numele lui era Tommy. Amandoi erau de nedespartit. Ei erau prieteni de cand se cunosteau, adica de la varsta de 3 ani, caci atunci inima lor fusese legata una de alta. Insa viitorul le pregatise amandurora o calatorie, un nou inceput, o noua viata, fara ca ei sa-si dea seama. Iar acest lucru nu era departe sa se intample.

Cele patru tinuturi comunicau si cu alte meleaguri, faceau comert, se ajutau la nevoie in momente de criza, fara a cere alte lucruri in schimb. Toata lumea era fericita. Dar primejdiile nu pot sta pe loc, caci fiecaruia soarta le pune obstacole in drum, fortandu-i sa duca in spate o povara extrem de grea.