Îngerul din demon

Capitolul 1

"Binele nu ar trebui condiționat de promisiunea raiului. Ce e raiul? E o mare prostie după părerea mea. Ok, toată lumea vrea să ajungă acolo, dar toți știm că atunci când e prea multă liniște omul se plictisește. Poate e prostesc, nu știu, dar mie unul, nu mi-ar plăcea să stau într-un singur loc pentru totdeauna și să cânt cântece de recunoștință la adresa "Marelui Creator" și să fac mereu aceleași lucruri." citi cu voce tare un personaj masculin. În timp ce un al doilea se rotea prin cameră gesticulând nervos. Primul îl privea gânditor, până când cel nervos se așeză, își aprinse o țigară și rupse tăcerea:

- Petre, trebuie să găsim o soluție, pot să vorbesc cu Mihai și să îl ucidă într-o clipită... și când mă va întâlni o să îi dispară curajul de a-mi pune la încercare voința. Petre îl privea neîncrezător și se chinuia să găsească o soluție mai decentă. Ultima dată când a hotărât Zeul Mare să ucidă pe cineva au murit vreo douăzeci și ceva de mii de oameni prin Nepal. Nu a fost o decizie chiar așa înțeleaptă. A devenit cam impulsiv în ultimul mileniu, din cauza lui Hitler care când nu îl vedea nimeni desena și făcea balet, ba chiar se uita și la filme porno...

- Oamenii sunt dificili, suspină sfântul într-un final, iar zeul se uită nervos la el.

- Știu că sunt dificili, doar eu i-am creat. Îți amintești? Eu sunt Alfa și Omega... înce..

- Da, da, Doamne știu, începutul și sfârșitul, îl întrerupe sfântul plictisit, acum ar trebui să găsim o soluție pentru schimbarea mentalității acestui om.

- Cum spuneai că îl cheamă? întrebă zeul pe un ton important. Sfântul își dădu ochii peste cap și când observă că a fost văzut adăugă pe un ton lingușitor :

- Emanuel Isa.

Zeul își mângâie barba albă și lungă în timp ce bâtea ușor cu degetele lungi în masă. Într-un final... Petru își privi ceasul de la mână și spuse:

- Doamne, ar trebui să ne grăbim, urmează ca tânărul nostru să scrie un alt articol... ar trebui să facem ceva ca să nu mai facă oamenii să privească adevărul.

- Petre, nu știu ce să fac. Sincer. Vreau ceva original de data asta... toată tehnologia asta a progresat întratât încât îngerii mei sunt demoralizați, știi e ca în politică. S-au cam săturat de atâta repetiție.

- Asta e! strigă sfântul cu ochii sclipind de fericire.

- Ce e ? Petre, spune odată! spuse zeul nerăbdător.

- Să îl transformăm în înger. Ei nu pot minți. Și astfel îl putem face să spună ce vrem noi.Zeul îl privi gânditor și spuse

- Măi Petre, nu e așa simplu procesul. El va spune numai adevărul. Dar deja face asta... trebuie să spună ceva care să nu ne afecteze negativ.

Petru se apropie de Dumnezeu și spuse blând:

- Doamne lasă pe mine! Voi rezolva eu această problemă... cu stil!

Și spunând acestea apăru un fulger și sfântul disparu. În urmă Dumnezeu privi în locul unde mai nainte fusese Petru și spuse:

- I-am zis de atâtea ori să nu îmi mai foloseasca fulgerul, îl păstrez de pe vremea când eram Zeus și prosteam muritoarele...ce vremuri! suspină zeul și dispăru și el, lăsând biroul gol.