Îngerul din demon

Capitolul 3.

-Te întrebi cum s-a întâmplat totul? Cine este  Dumnezeu? întrebă Mihai în timp ce își aprindea o țigară.  Emanuel îl privi încurcat, de obicei Mihail era mai tăcut, supunându-l la diferite antrenamente la fel ca în armată fără a primi vreun argument. Mihai nu era un tovarăș prea vorbăreț și îl pedepsea pentru orice greșeală, așa că nu putea rata o astfel de ocazie de unde putea afla Adevărul Suprem.

-Totul a început acum mult prea mult timp, în urma unei explozii în centrul universului. Atunci a apărut Tempus, cel mai vechi zeu. Reprezentând doar o formă de energie, ce putea folosind praful stelar să creeze diferite forme. Și implicit să creieze Universul. Lumea, așa cum o văd oamenii, nu este reală. Este doar o percepție asupra lucrurilor, deci este greșită. Adevărul există atunci când cunoști toate perspectivele.  Culorile Universului nu există, totul e non culoare, doar omul vede lucrurile în culori, și animalele desigur. Deci, să revenim la Tempus, după ce a luat ființă,  s-a schimbat în mai multe ipostaze, nu avea conștiință la început, era ca un copil mic, ce crește,  și pe măsură ce creștea devenea tot mai puternic. Norii de praf stelar, conțineau ceva ce se numește astăzi azot și carbon. Nimeni nu știe exact cât a durat această continuă schimbare a lui Tempus, noțiunea de timp fiind adăugată de voi oamenii mult mai tarziu însă este sigur, că în această perioada, ani, sau chiar zeci de mii de ani Tempus a realizat o mulțime de lucruri, printre care și încă vreo câțiva zei. Cred că ai auzit de Zeus al grecilor... ei bine, zeii sunt orice dar numai entități perfecte nu. După cum bine știi, chiar Dumnzeu, cel pe care tu îl urăști atât de mult acum ceva vreme își spunea Zeus. În schimb, contrar logicii absolute, oamenii s-au format singuri. Tempus, a devenit Universul. De acolo, capacitatea de omniprezență. Fiecare particulă din Univers, este controlată de el și tocmai din această  cauză... oamenii sunt atât de perfecți la naștere. Pentru ca zeii, au fost formați, nu născuți. Ei nu pot simți nimic, nu pot urâ, nu pot iubi, nu pot avea încredere, nu pot fi miloși, nu pot fi răzbunători. Sau cel puțin așa a fost la început.  Acum Dumnezeu, este stăpân pentru câteva mici fragmente din Univers și intervine în viața creaturilor ce le stăpânește. A privit prea mult la oameni, a devenit obsedat de ei, de modul lor atât de perfect de a funcționa, și de cât sunt de firavi. A făcut experimente, a ordonat genocid, a atins oameni și le-a oferit cunoaștere absolută. A ajuns un criminal pentru poporul său și totuși ei îl iubesc și îl venerează. În vechime și-a dat seama că pentru a putea să controleze toți oamenii, trebuie să găsească un mod să îi manipuleze, și exact asta a făcut, oferea unor oameni la întâmplare praf stelar, ce îi făceau să vadă lucrurile într-un anumit mod, și cam așa au luat ființă o parte din religiile ce guvernează Terra. Ți-aș spune mai multe, dar e târziu, și trebuie să fac o vizită pe pământ, trebuie să anunț pe cineva, spuse Mihail posomorât.

Emanuel, era încă în șoc. Totul... absolut toate cunoștințele sale, orbitau în zona științificului, iar lucrurile pe care le afla,  îi striveau principiile, Defapt, adevărata venerare era total invers. Zeii venerau oamenii. Pentru simplul motiv că ei pot simți. Trebuia să afle mai multe, cu orice preț, însă Mihail deja dispăru și se auzeau deja, câteva strigăte guturale... "Of, Mihail iar s-a dus la prostituate." gândi Emanuel și spunând acestea, își înălță aripilie și plecă să își rezolve îndatoririle... Palatul lui Dumnezeu nu se curăță singur.