Îngerul din demon

Capitolul 2

- Ok Mișule, facem așa: Tunetul trebuie să apară primul, apoi un fulger mare și apoi noi. Tu vei sta lângă mine cu brațele încrucișate la piept. Trebuie să îl dăm gata pe acest Emanuel Isa! Arhanghelul îl privea confuz pe sfânt, ochii căprui ai acestuia erau puțin cam tulburi și dinspre el venea un miros de alcool ce îl făcu pe arhanghel să tânjească după o bere împreună cu confratele său Lucifer, "Păcat că a fost concediat, zici că au trecut 3 zile, dar au trecut câteva miliarde de ani" gândi Mihai în timp ce sfântul gesticula nervos. Ura când îi spunea "Mișu", căci îl făcea să se gândească la experimentele eșuate ale creatorului care își schimbau numele pe facebook în funcție de numărul de ore lipsă de la școală.

Se aflau deasupra blocului în care locuia Emanuel, de vreo oră și ceva iar sfântul tot repeta scenariul ce urma să aibă loc. Se făcuse noapte de ceva vreme, însă orașul abia se trezise la viață. Peste tot tineri și bătrâni, femei și copii se îngrămădeau pe străzi ca și cum ar fi simțit că ceva important urma să aibă loc. Numai Mihai era preocupat de gemetele din clădirea de lângă ei.  Un vecin de-a lui Emanuel, avea ceva "afaceri" de rezolvat cu o tânără căreia tot îi repeta cât de bună este. Pentru prima oară după mult timp acesta îi mulțumi tatălui lui Dumnezeu, Tempus pentru auzul fin cu care l-a înzestrat.

- E timpul! suspină sfântul într-un final. Nu uita Mișule ce ai de făcut! Spunănd acestea dispărură amândoi. Nici o secundă nu trecu și ei doi apăruseră în camera lui Emanuel. Etajul 2, prima ușă pe dreapta.

Un sunet slab, ce aducea vag cu un tropot de cai se auzi. Iar Emanuel ridică mirat capul din articolul la care lucra, însă nu văzu nimic.

-Of! La naiba ! Se auzi o voce răgușită și Emanuel tresări nervos, însă se opri când văzu cine era sursa înjurăturii. În fața lui se aflau două persoane. Un bătrân cu o barbă lungă ce duhnea a alcool ce avea însa o privire care poate ar fi putut fi inteligentă cândva, îmbrăcat într-un halat de baie crem, ca în reclamele la șampon și un tânăr înalt, trecut de 20 de ani cu barbă, brunet, cu ochii verzi și părul creț, ce îl privea plictisit pe bătrân.

-Cine sunteți voi? Întrebă tânărul pe cei doi vizitatori. Bătrânul nu îl băgă în seamă și începu să îl certe pe tânăr:

-Pentru numele lui Dumnezeu, Mihail, idiotule, m-ai călcat pe fulger! Ești un incompetent, am repetat de atâtea ori scena asta, trebuia să iasă perfect! Înțelegi? Perfect! Apoi ca și cum și-ar fi adus aminte de prezența gazdei se întoarse cu fața înspre el și spuse pe un ton confident :

- Revenim! și spunănd acestea dispărură cei doi. Emanuel clipea des încercănd să se convingă că nu o luase razna, ca mai apoi să se audă un tunet puternic și un fulger apăru aproape orbindu-l. Ca din el să reapară aceleași personaje. Bătrânul și tânărul.

-Emanuel Isa! Zilele tale ca păgân pe acest pământ s-au încheiat, ești condamnat la o viață veșnică în slujba Zeului Zeilor, Marele Dumnezeu în calitate de... Înger! spuse bătrânul pe un ton important și ridicat de răsunară toată strada și încă vreo trei vecine.

-Cred că glumești! spuse Emanuel râzând nebunește. Însă ai un 9 pentru interpretare, aproape că m-am speriat. Mihail dădu din cap și adăugă trist.

-Emanuel, nu glumește.

Tânărul clipi des și rămase împietrit. Bătrânul bătu din palme și spuse:

-Gata! Haide să mergem. Dumnezeu va fi mulțumit. Mișule ca pedeapsă pentru prostia de mai devreme, îi vei fi mentor....acestui specimen. Datoria ta e să îl obligi să mărturisească despre fața minunată a celui ce ne guvernează pe toți. Mihail ridică obosit din umeri și dispărură toți trei.

În urmă rămăseseră o cameră goală, o pisică ce miorlăia pe un acoperiș și o lună ce plângea viitorul lui Emanuel.