Iubește. Suferă. Trăiește.

Cuvânt înainte

Poezia a fost mereu un refugiu pentru mine, un loc unde nimeni și nimic nu contează, un loc unde pot fi eu insămi fară ca cineva să mă judece sau să îmi influenteze cumva gândirea. Iubesc poezia, intru în ea ca într-un templu pentru a mă închina frumosului și ies, de fiecare dată, mai sensibilă și creativă, mai motivată și mai deschisă.

Poezia este limbajul celor ce nu şi-au pierdut definitiv inima. Este arta de a pune în mişcare imaginaţia noastră cu ajutorul cuvintelor, iar cuvintele fiind ciripitul inimii. Poezia este o conspiraţie a ideilor, contra tuturor conspiraţiilor și a legităților fixe. Poezia este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte, a culminației lăuntrice. Poezia este căsătoria realităţii cu idealul, în sufletul poetului. Poezia este arta de a face să intre marea într-un pahar, viața într-un vers și durearea într-o rimă. Nu cere poeziei sentimentalism. Ea însăși e un tumult de stări și culori.

"Poezia este încarnarea unei emoţii într-un limbaj." Charles Du Bos

Ungaretti explică că: "Poezia nu poate avea decât o singură rațiune: aceea de a comunica, printr-o rigoare foarte scrupuloasă, trăsăturile sufletești ale unei ființe umane altor suflete, cu scopul ca acestea să le cunoască și dacă poetul nu este prea orgolios, pentru a le înțelege el însuși și a le cunoaște cu adevărat."