Dă-i drumul

18 5 2
                                    

Te simți neputincios atunci când o vezi zâmbind,
Iar inima-ţi ratează o bătaie la gândul că nu eşti tu motivul?
Ai plecat când avea nevoie de tine ca să n-o vezi suferind,
Și acum regreţi, dar prea mult a trecut timpul.

Ea a lăsat în spate frica și durerea,
Acum priveşte înapoi doar pentru a zâmbi
Te doare că nu-i mai auzi nici măcar tăcerea,
Însă uiți că așa erai și tu zi de zi.

Îţi pare nedrept că nu vrea să mai audă de tine,
Cumva, tu ești victima iar ea antagonistul
Privește-i poeziile, citește cum voia doar să-ţi fie bine!
Nu înţelegi, la fel cum nu-i înţelegeai nici atunci, sufletul.

Te rog, vezi-ți de a ta viață și las-o să se vindece,
Dac-o iubești fă pasul și ieși din povestirea ei,
Îi faci mult rău, o știi și tu prea bine;
Căci ai avut-o, dar n-ai știut a o iubi.

Iubește. Suferă. Trăiește.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum