Umbra pierdută

Capitolul IV ~ Reflecție

     Stau cu capul rezemat de pervaz, încercând pentru a mia oară să procesez tot ceea ce se întâmplă. Vedeam norii cei suri ce nu se mai potoleau, acest lucru datorându-se prezenței vrăjitorilor presupun. 

     Tata... vrăjitorii... strigoii... putere... 

     Încă nu-mi vine să cred. Anxietatea începe să-mi contureze ființa, căci o să mă aștepte orice, numai ceva bun nu. Eu și mama nu putem ajunge încă la tata, eu aici nu sunt în siguranță, dar în același timp nici nu sunt detectată de vrăjitori datorită vrăjii mamei. Dar cât timp va funcționa asta? 

     Tot ce putem face este să găsim o cale de a putea pleca de aici. Covanul poate ar avea o soluție, dar ceva ne împiedică să luăm legătura cu lumea exterioară. Ceva chiar nu-mi miroase a bine. 

     *** 

     Simțeam aceeași greutate țintuindu-mă, același tip de paralizie, doar ochii putând să-i mișc, iar de această dată cadrul fiind diferit. Deasupra mea puteam percepe crengile unui copac, a cărui vârf nu-l puteam distinge din cauza înălțimii mult prea mare a copacului. Era suspicios de senin, iar corpul meu suferea din cauza a ceea ce era sub mine. Stăteam pe ceva mult prea dur, rece, simțind doar frig. 

     - Sper că acel cavou nu e atât de inconfortabil precum pare. 

     Aceeași voce groasă, rece, același ton și râs sumbru... umbra... 

     Stătea aproape de mine, acei ochi roșii transmițându-mi același sentiment de frică. 

     - Mama ta nu te mai poate proteja mult timp, vrăjitorii au descoperit deja acest câmp de protecție și vor să-l distrugă... 

     Umbra îmi înmânează ceva ce pare a fi o foaie la atingere. 

     - Folosește-o în timp de porți talismanul! Poți ajunge doar la Covan, atâta energie mai poți folosi. Du-te la tatăl tău, el e singurul care te mai poate salva. 

     Cu toate acestea fiind spuse, umbra dispare și cadrul se prăbușește. 

     *** 

     - Elizabeth! Elizabeth, trezește-te! Eliza- Mama mă strigă disperată, trezindu-mă din acest ,,vis" ciudat. Elizabeth, ești bine? Sângerezi! 

     Eram întinsă pe podea, cu capul în poala mamei și simțeam linia fină de sânge pe chipul meu curgând din fosa nazală. Îmi revin în simțiri, fiind conștientă de pericolul în care ne aflăm. 

     - Nu avem timp de așa ceva. Trebuie să ajungem la Covan. Spun grăbită, strângând bine foaia în mână și ridicându-mă. 

     - Elizabeth, trebuie să creăm o diversiune! Vraja de protecție nu mai- 

     - Mamă, am altceva. O întrerup, apoi încep a urma instrucțiunile de pe foaie. Nu avem suficient timp, îți explic mai târziu. 

     Foaia conținea și o vrajă, ceva legat de teleportare. Am auzit despre ea, dar doar cei foarte experimentați puteau face vraja cu adevărat. Nu e prea folosită, de fapt. Puțini sunt cei care sunt atât de puternici încât să o realizeze. Nu știu care ar fi fost șansele să aibă succes asupra noastră. 

     - Știu vraja! O pot face, doar am nevoie de mai multă energie. Dacă o facem împreună cred că vom reuși. Spune mama. 

     Folosește-o în timp ce porți talismanul... Îmi răsună vorbele umbrei și scot din buzunar talismanul.