𝑆𝐸𝐶𝑅𝐸𝑇 𝐿.𝑜.𝑉.𝑒

𝘊𝘢𝘱𝘪𝘵𝘰𝘭𝘶𝘭 1.

Îmi pun mâinile în cap când aprind televizorul și observ că sunt în centrul atenției, pe toate posturile. Încep să mă învârt prin cameră până când râsul slab al mamei îmi atrage atenția. Arunc o privire mai atentă asupra mea și imediat roșesc la față ca un rac fiert.

Încă port pantalonii de pijama negrii cu unicorni desenați peste tot. Nici nu se observă că am douăzeci de ani. Cu toate astea, mama este încă mândră de mine, deoarece în ciuda trecutului pe care l-am avut, am rămas același copil visător. Acum depinde de situația în care mă aflu, probabil dacă tata ar intra acum pe ușa apartamemtului zâmbetul meu ar dispărea, iar panica ar face dinou ravagii în interiorul meu. Acum pot spune ca mi-a lipsit fericirea asta.

- De ce nu mergi în oraș să te distrezi puțin? Nu ai mai ieșit din casă cu prietenii de ani buni.

Mă îndrept către bucătărie analizând întrebarea mamei. Nici nu am prieteni, iar mie nu prea îmi place să ies afară din zona mea de confort, nu eram sechestrată dar în majoritatea timpului când tata era băut trebuia să fiu acasă pentru orice eventualitate. Dacă plecam, plecam până la magazin sau la facultate, îmi era suficient agitația de acasă.

- Mamă, îmi caut un loc de muncă. Sunt capabilă să învăț atâtea lucruri într-un timp scurt, ar fi și păcat.

Cât timp mama pregătește cafele pentru noi, fratele meu coboară scările și o ia în brațe pe mama cu atâta fericire, în cât ochii mii se umplu de lacrimi. Mi-a lipsit asta, uneori aveam impresia că țipetele tatei nu se vor oprii niciodată, iar mama va murii de atâta bătaie. Îmi era teamă că frățiorul meu nu va mai avea niciodată acest zâmbet senin pe chip, ochii lui căprui și părul blond pentru mine îl fac cel mai frumos copil.

M-am îndrăgostit de el din clipa în care sa născut, deșii la început îmi era teamă că mama îl va iubi mai mult pe el decât pe mine, toate temerile mele dispăruseră când, asistenta mii la dat în brațe și ma strâns de degetul mâinii drepte de parcă îi era frică să nu mă piardă. Atât de mic și firav, nici nu aveai cum să nu îl iubești, așa m înțeles că trebuie să îl protejez prin orice miljoc, am înțeles că nimeni nu îl poate răni.

- Lucas, astăzi te voi duce eu la grădiniță, după care tu domnișoară, mergi cu mine la mall. Când mă întorc sper să fii gata. Nu vreau să aud comentarii.

Dacă o face fericită presupun că pot renunța la o zi de stat în casă căutând anunțuri pe internet sau prin ziare. Când mama se ridică de pe scaun pot observa vânătăile de pe mâna stângă. Oftez încet. Mama este o femeie puternică, dar în același timp atât de slabă. Nu ar fi putut niciodată să apară în judecată cu tata dacă nu aș fi fost eu. Nici măcar nu pot știi cum un nenorocit ca el poate lovii o așa femeie.

Părul ei negru și moale, este lung până la coate, pielea ei albă îi conturează bine fiecare trăsătură. Nu este foarte înaltă, dar nici foarte scundă. Buzele ei pline și rozalii te fac să o iubești și mai mult atunci când zâmbește, iar ochii ei verzi poartă mereu lentile de contact. Conturul feței este bine realizat, pentru mine așa arată femeia perfectă.

Mă așez în fața dulapului, care din păcate, nu este chiar atât de plin pe cât mă așteptam, deci deciziile cu ce mă îmbrac nu sunt atât de multe. Este foarte ciudat că tata era un milionar dar nu avea timp și nici nu ne permitea să ieșim din casă prea des. Apuc prima pereche de blugi negri și cămașa mea tot neagră catifelată după care mă îmbrac cu ușurință. Am timp suficient doar că nu vreau să o fac pe mama să aștepte în caz că se întoarce mai repede. Mă încalț cu bocancii mei de aceeaș non-culoare după care cu pași mărunți, intru in camera mamei.

Eu nu am machiaje. Dar tata îi cumpăra ei cu plasele, asta ca să ascundă vânătăile pe care le avea. Imediat cum deschid ușa, un parfum minunat îmi învăluie simțurile. Sincer nici acum nu înțeleg motivul pentru care o bătea. Casa era mereu curată, mâncare era din plin făcută, cămășile îi erau mereu călcate. Poate faptul că o înșela la făcut așa. Tipic bărbaților. Înaintez către măsuța albă unde mama are așezate în ordine toate cele necesare pentru machiaj.

Nu știu exact cum să folosesc toate astea, dar am tot văzut-o pe mama cum le folosește. Tresar speriată atunci când îmi aud numele.

- Ari Won. Lasă-mă să te ajut. Nu pot să cred cât de mare ai crescut într-un timp atât de scurt, parcă mai ieri te jucai cu fratele tău.

Chiar ieri m-am jucat cu el, dar nu am să îi stric zâmbetul frumos de față spunănd-ui asta. Măcar acum a recunoscut și ea că am crescut. Părul îmi ajunge acum până la coate, iar culoarea sa de negru intens nu sa schimbat, culoarea ochilor mei de un căprui deschis au acum nuanță de verde. Sunt slabă pentru înălțimea mea, de un metru șaizeci și cinci, dar speram să rămân așa încă de mică.

- Ești gata, frumoaso, haide să mergem, și poate în trecere mergem și la firma care este posibil să angajeze tânere domnișioare ca tine, pentru dans, sau chiar make-up dacă vrei să iei și niște cursuri în plus.

Un zâmbet mare îmi apare pe față. Da. Ador să dansez și poate reușesc să fac ambele joburi în același timp dacă mă forțez puțin. O iau în brațe pe mama după care pornim către ieșire. Nu prea ies afară din casa, iar mama este mai mult decât fericită să îmi arate viața de adolescent.