Anabelle Vol2

14

    - Doamne ți-am mai spus că nu sunt chiar atât de frumoasă! îi spun încercând să îl conving dar e in zadar

- Tu nu ai înțeles până acum ? Chiar nu ți-ai dat seama ? mă întreabă iar eu sunt total pierdută

- La ce te referi? il întreb ne știind ce trebuia să observ

- Te plac Anabella! Teplac de ani de zile , am incercat sa îți spun dar îmi era frică de reacția pe care tu o vei avea . Te iubesc înțelegi ești perfectă în ochii mei eși cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă și cea mai buna.  Nu exista nici o fată care sa te poată întrece vreodată!

Rămân cu gura căscată. Ma lăsat fără cuvinte .  Nu pot să cred că în toți anii aceștia nu mi-am dat seama . Adică e prietenul meu cel mai bun și da și eu îl iubesc dar nu în acel sens. 

Își ridică mâna încet și o așeză pe obrazul meu in timp ce mă privește adânc . Se apropie de mine și chiar înainte de a putea face orice acesta își lipește buzele de ale mele iar din instinct îi răspund.  Nu știu de ce am făcut asta cel mai probabil mi sa activat instinctul dar și așa nu vreau să îi dau speranțe false. 

Când despărțim din sărut îmi pun mana peste a lui și o las ușor în jos.  Îmi deschid ochi pentru al putea privi iar în ochii lui văd speranța că am să îi spun că și eu simt la fel.  Aceea privire.....nu vreau sa îl dezamăgesc dar nici să îl mint .

- Scott , îmi pare rău ! îi spun și privesc în jos simțindu mă prost

- Hey , pitic , nu are nimic ! îmi spune în timp ce îmi ridică capul pentru al privi

Sinceritatea din ochii lui nu a dispărut de fel.  Faptul că mă înțelege și nu mă judecă mă ajută și chiar țin la el că la un prieten și eventual un frate pe care nu l-am avut . Chiar nu vreau că prietenia noastră să se termine.....

Mă cuprinde în brațe iar eu îmi ascund fața în umărul lui. Și stăm așa câteva minute bune în liniște , doar păsările se mai aud pe fundal.  Până când el soarge liniștea .

- Să te iubesc pe tine e ca și cum aș strânge o lămâie în mâna plină de răni....

Mă luat prin surprindere din nou.  Mă simt prost extrem de prost nu vreau să îl fac să sufere dar nu pot nici să îl iubesc cu forța.

Într-adevăr în urma cu câțiva ani am fost îndrăgostită de el dar el era într-o relație și nu m-am băgat iar când el a ieșit din relația respectivă eu deja îmi oprisem orice sentiment față de el rămână doar cele de prieteni.  Nu i-am spus niciodată și nici nu cred că am să o fac vreodată.

- Da îmi asum sa te iubesc până la epuizarea ! continuă acesta frază pe care o lăsase în aer

Îmi depune un sărut pe cap și se retrage din îmbrățișare. Se ridică și mă ajută și pe mine să o fac. Îmi iau florile și întru în casă el fiind pe urmele mele .

- Mulțumesc încă o dată pentru flori ! îi spun înainte să plece

- Nu ai pentru ce pitic , ne mai vedem ! spune și îmi plasează un sărut pe frunte plecând la motorul care stă parcat în fața alei

Închid ușa în urma lui și mă duc în camera mea și așez florile in vază. Camera mea chiar avea nevoie de flori.  Iar trandafiri aceștia sunt perfecți . Mă bag la duș pentru că am transpirat și nu mă suport ne dusalita . Decid să plec la etaj , după ce ies din duș și mă îmbrac în pijama , unde e biblioteca. Am de gând să stau cu nasul doar în cărți .

Îmi place să citesc mereu mi-a plăcut de aceea tata a amenajat o mini biblioteca la noi acasă . Eu cu mama adesea veneam aici când eram eu mica  iar ea îmi citea cate o poveste , apoi am mai crescut puțin și am învățat să citesc și ne puneam ambele să citim . Dar acum , nimic nu mai e la fel . Părinți mei sunt mai tot timpul ocupați sau plecați iar timpul petrecut cu ei se reduce pe zi ce trece . Azi de exemplu nici nu i-am văzut din cauză că au plecat de urgență la o ședință importantă.