Anabelle Vol2

20

   Zilele au trecut de parcă nici nu au fost , am stat cu părinți mei cu prieteni și cu Adonis.  El cred că a stat cel mai mult dintre toți . Nopțile erau și sunt cele mai complicate din cauza coșmarurilor . Le urăsc din toată inima mea dar nu pot sa scap de ele .

Am acceptat ca de mâine să merg la psiholog poate mă ajută. Deși nu știu cum ar putea un străin să mă ajute dar mă las pe mana părinților mei.  Mama a trecut și ea printr-un viol și ea mi-a recomandat să merg la un psiholog fiind că o să mă ajute puțin .

In fine azi merg acasă și sunt cea mai fericită. Abia am așteptat să ajung acasă să mă pun în patul meu și să fiu în camera mea.  Sunt obosită deci va trebui să beau cafea neapărat. Sa dorm nici nu îmi permit să visez macar cu ochii deschiși.

- Gata , iubito ? mă întreabă Adonis când intră în salon cu foile de externare in mână

Vine in spatele meu și își înfășoară brațele în jurul taliei mele.  Eu îmi las capul pe umărul lui iar acesta îmi depune un sărut pe cap.  Închid ochii profitând de momentul de liniște și siguranță pe care îl am acum. 

- Da sunt gata ! îi spun și mă întorc spre el iar el își așeză mâinile pe soldurile mele emanând o căldură arzătoare

Eram îmbrăcată într-o bluză negă și cu doua dungi portocalii , până la buric, tricotată , opereche de pantaloni lungi negri și bocanci cu toc pătrat . El avea un tricou negru o pereche de pantaloni lungi negri și bocanci de aceeași non culoare .

Îmi ia genata cu haine , eu îmi iau restul lucrurilor . Își plătește degetele cu ale mele și iasim din spital salutând pe doctor și asistentă care erau la recepție.

Mergem la mașină bagă geanta in portbagaj , îmi deschide portiera și întru în mașină. Acesta înconjoară și el mașina și urcă la volanul ei . Acesta pornește iar eu îmi așez capul pe umărul lui în timp ce el cu o mână ținea de volan și cu cealaltă îmi ținea mie mâna.

Ne oprim la un semafor și acesta se întoarce puțin și îmi sărută fruntea. După ce se schimbă semaforu pornim din nou la drum .

Ajungem repede la mine acasă așa că ne dăm jos din mașină el ia bagajele și intrăm în casă.

- Bine ați revenit domnișoară! îmi spune Olga cu un zambet uriaș

- Mulțumesc Olga ! îi spun și îi zâmbesc

- Părinți voștri va șteaptă in living . confirmăm prin mișcarea capului

Intrăm în living , mama tata și familia Moretti stau și vorbesc. Mama e prima care ne observă și vine la mine și mă strânge în brațe de parcă nu m-ar mai fii văzut de nu știu cât timp .

- Mama nu mai am aer ! îi spun cu greu iar acesta îmi dă drumul iar aerul împlu cu oxigen

- Scuze scumpo! îmi spune după ce se depărtează de mine

Adonis îmi prinde mama în a lui iar privirea îmi zboară la tata . Cesta ne inspectează puțin apoi cu o privire care îți taie respirația și cred că Adonis era de mult mort dacă privirea tatei o putea face .

- Băiete aici sunt ai tăi de față, sunt cu ochii pe tine ! îi spune iar noi începem să râdem in timp ce tata e serios , si parcă îmi e puțin frica de vorbele tatei

- Da domnule ! îi spune brunetul de lângă mine serios

- Dylan lasă copii ! Sa îți amintesc cum erai tu la vârsta lor ? spune mama iar noi începem să râdem

- Bine gata, gata ! spune tata râzând

Ne așezăm și noi pe canapea iar părinți noștri încep să povestească diferite situații de când eram noi mici .

Iar eu ? Eu cred că eram mai roșie că un rac și îmi venea să mă bag sub pământ într-o groapă. Nu sunt amintiri tocmai normale să zic așa...

Adică eu am fost un copil care nu stătea nicicum locului.  De acolo mi-a pus și bunicul tatălui pipărcuță, fiind că eram și iute de picior. Dar când spun că nu am făcut cele mai logice sau normale chestii vorbesc foarte serios. Adică eu când ieșeam din casă în curte ori mâncăm pământ cu pumnul la propriu , ori mâncăm iarbă, ori adunam chiștoacele de țigară cere erau în cartierul nostru. Când mergeam la grădinărit mereu mă auzeai spunând " Asta ii buiană asta nu îi buiană" , dar făceam bine ce făceam .  Deci da astae sunt chestii nesemnificative o dată am sărit în patul mamei și a tatei până când l-am rupt . Patul frate .

Dar rămân amintiri și tare as vrea să rămână în trecut și să nu mai fie amintite.  Adică să fie amintite doar lucrurile bune dacă sunt....

°°°°°°

Mă trezesc din cauza alarmei care sună continuu în capul meu.  E 7:30 si dacă nu mă trezesc acum nu mai ajung la primul curs cu siguranță. Aseară m-am culcat la 2 fiind că am vorbit cu prieteni pe video iar acum nu mai mă pot trezi .

- Scumpo hai trezește că întârzii! îmi strigă mama de după ușă

Cu chiu cu vai revusesc să mă târăsc până la baie și să îmi fac un dus rapid . Îmi usc parul îmi fac un machiaj simplu dintr-un rimel, un creion de ochi negru și puțin fon de ten. Mă duc la șifonier de unde îmi iau un hanorac lung negru cu gluga, o pereche de blugi albaștri , în picioare îmi iau o pereche de teniși negri și îmi iau genta de școală îmi las părul desfăcut pe spate și cobor la bucătărie.

Îmi vei sucul de fructe și îmi iau medicamentele prescrise de medic și ias din casă. Urc in mașină iar West pornește spre liceu .

Răspund la mesajele lui Ember in care mă dispera cu un băiat nou transferat de la un liceu din New York. Ajung și cobor din mașină și întru în curtea imensă.

- Neața gâscă! le zic când mă apropii de ei iar Adonis îmi face semn să vin în brațele lui

Mă duc la el și acesta mă trage lângă el și îmi pune mana după umeri mei , îmi plasează un sărut pe frunte și continuăm să discutăm despre ce facem azi.