Nu poți să fugi de trecut. Poți să te ascunzi de voci. Poți să te prefaci că ai murit. Poți să te întâlnești cu umbrele. Dar nu poți să fugi de trecut.
Era ceva ce Mattias Corvus a învățat de mult.
Nu putea fugii de trecut, de aceea a ramas alături de el. A rămas alături de noapte și de umbre. A continuat să audă vocile celor morți. Dar nu a putut fugi de trecut.
În fiecare noapte astepta trenul. Nu era un navetist. Nici nu își dorea să fie. Dar în fiecare noapte astepta trenul.
Acel tren cu miros de trandafiri și iz de cadavru descompus. Acel tren umplut cu ciuperci descompuse și cu maci anosti. Astepta trenul din lumea raposatilor.
Niciodata nu se oprea pentru el. Niciodata nu il asculta. Niciodata nu se supunea. Dar el îl astepta. Il astepta cu speranța că intr o zi se va opri și din el va coborâ fiica lui.
Nu era Împărat, nu mai avea autoritate.
Mattias statea pe canapea, privea absent televizorul. De unde venea el, televizoarele arau umplute cu plante. Erau căsute de joaca pentru ciuperci. Sau, in unele cazuri, erau capul unor copaci decorativi.
Rula aceeasi stire, aceeasi stire la nesfarsit de care s a plictisit.
— Nu sunt un criminal, nu mi am ucis fiica.
Repeta din nou, din nou si din nou continuand sa priveasca televizorul. Stirea cu cadavrul fiicei lui ingropat sub fag a facut inconjurul tarii. Nu mai suporta.
— Ar trebui să il oprești. Aisha îl sfătuia înțelept, la urma urmei statea pe umarul lui de cateva ore, s a plictisit.
— Ce aripă dreapta foarte solitara am!
— Mulțumesc, domnule.
— Stii ce? Nu vreau să iți țin incă o lecție despre ce este sarcasmul. Mattias ofta, apucând telecomanda și presă insistent butoanele până când aparatul se stinse.
— Ar trebui să căutați femeia ce vă poarta pruncul, domnule.
— Ar trebui, nu i așa?
— Asta am spus. Cioara era vizibil iritata, de parca era gata sa si infiga ciocul in craniul lui.
— Aisha, jos.
— Altfel?
— Altfel iti tai penele din aripi.
Aisha nu mai protesta, astfel cobora de pe umarul lui pe spatarul canapelei.
— Stii ce as aprecia la tine, draga Aisha? Sa nu mai ai tupeul unui corb. Esti o cioara. Faceti parte din aceeasi specie, dar nu sunteti la fel. Deci, nu ii mai imita.
— Sunteti Imparatul Corbilor, nu vi se pare că este ironic sa aveti o cioara ca si secund?
— Nu, pentru că cândva, am fost mierlă albă.
Cu un zâmbet mic, Mattias oftă si merse la fereastra deschizand o. El, ca un bărbat normal ce e, din spate își crescu o pereche de aripi negre, mari și late de corb.
— Corbii sunt doar familia regală și soldații, nu uita asta Aisha.
Mattias oftă lung, agonios când își retrase aripile. Îl dureau. Îl duteau de parcă cineva i a înfipt un topor în spate. Scâncind, se întinse pe gresia murdara (nu știa să dea cu mătura, nu putea porni aspiratorul) apoi își rezemă spatele de perete.
— Știi, poate ar trebui să văd cu ce se ocupă vecina mea. Aceea tânără źi ciudățică, cu care m am întâlnit în lift.
CITEȘTI
Împăratul Corbilor
Fantasy"Corbii" - Volumul I Un corb pentru tristețe. Doi pentru fericire. Trei pentru o fetiță. Totul începe cu o crimă. Durea pierderii îl măcina, îl durea și l îngrijora. Mattias nu știa ce să facă. La urma urmei, cine ar ști îl locul lui? Urma să moară...
