Dimineata e apriga, e rece, e sumbra si umeda.
Exact cum ii place Lavnei Libres.
Cu castile pe cap, mergea singura pe drum. Nu avea muzica pornita, insa le purta in urechi. Se simtea bine stiind ca oameni vor vorbi in prezenta ei cezand ca nimeni nu ii va auzi.
Ii placea sa asculte ceea ce era in jurul ei. O deranjau sunetele, o faceau sa se înfioare, dar se simtea de zeci de ori mai bine cand vedea sursa sunetului, cand il putea anticipa. Cu castile pe cap, asculta strada goala.
O masina mergea incet, cu lejeritate. Era inca devreme.
Se trezise dimineata, ora cinci și cinci. Își făcuse un duș rece, un duș al naibii de rece. Citise un articol despre cum un duș cu apa rece are acelasi efect ca un gram de cocaina. Voia sa se convinga...
Nu, nu avea acelasi efect. Corpul ei se simtea infrigurat si dureros, de parca ar fi fost strapunsa de sticla sparta. Apoi se relaxase... Exact ca atunci cand consuma stupefiante.
Asupra corpului se resimteau aceleasi efecte, dar nu era la fel. Isi amintea gustul, isi amintea cum ii funcționa mintea. Mai limpede, mai clar, fara muzica, cum putea gandi coerent fara muzica din capul ei. (Nu ca ar fi nebuna.)
Dușul cu apa rece oprea muzicieni, dar ridica publicul in picioare. Lavna a urat mereu publicul... Mereu a urat publicul cum a urât și oameni.
După ce a ieșit din baie a privit pe fereastra la răsărit. Goala, in lumina rosie a soarelui, cicatricile sale aproape ca nu se mai vedeau... Aproape, erau acolo, erau prezente.
Nu si aminteste ultima oara cand s a machiat. Crede ca a fost acum cateva luni, pana astazi... Un machiaj simplu ar ochilor, atat cat sa i scoate irisii cenusii in evidenta. Nu aplica nici un ruj, desi voia, nu a facut o. Stia ca isi va musca buzele pana le va înroși, rujul nu isi avea rost.
Voia sa savureze o cafea in intimitatea apartamentului ei. In intimitatea peretilor cu mucegai. In intimitate cu propriul corp.
Dar i s a facut pofta de amandine... Se injura singura, si se forta sa se imbrace. Ar fi iesit goala din casa in creierii dimineti, (pentru ca a mai facut o) dar avea, ceea ce numea singura: Un minim de decenta, spre deosebire de altcineva.
Si poate ar fi ramas in casa, sa astepte sa i treaca pofta. Dar nu a facut asta. Nu a facut asta pentru ca stia acea pofta, o pofta apasatoare care nu o lasa in pace pana nu indeplinea cerintele corpului.
Asa ca iat o, mergand o data cu navetisti si prescolari. Cand a iesit din casa era inca devreme, soarele inca se trezea, era o lupta intre razele rosiatice si ultimele stele. Acum insa nu mai era.
De la periferie pana in centru era o ora de mers pe jos. Se facuse ora opt, ora diminetii in care toata lumea are treaba, ora la care toata lumea se grabeste.
Lavna intra in cafenea, tinea strans geanta in care isi ascundea laptopul si pastilele. Nu isi dadu jos castile, se simtea mai protejata cand le purta.
Se aseza in ultima masa, cea de langa colt, cea subreda, cea departe de fereastra si mult prea aproape de tejghea. De obicei, masa care nu era ocupata niciodata.
Lavna isi aseza lucrurile si merse sa comande.
Femeia isi inclesta maxilarul la vederea vecinului sau. A uitat, a fost distrase, se invinovatea. Nu voia sa dea cu ochii de el. Nu dupa ce l a visat... A uitat ca Mattias era singurul chelner, a uitat ca domnul Spinelly nu avea si alt angajat...
— Buna dimineata, domnisoara Libres.
Acum nu mai putea da inapoi, nu se mai putea feri...
De fapt, putea. Dar corpul ii refuza sa plece, asa ca vorbi.
— Vreau, te rog, (se forta sa nu para scarbita) o amandina si un cappuccino.
Mattias o aproba cu un suras fortat, nu si putea scoate din minte ceea ce vazuse aseara, dar nici ca i putea spune. Asa ca alesese sa se prefaca. Puse sa se faca bautura, ii lua prajitura si o aseza pe farfurie urmand sa ii dea si cesca.
Lavna nu le lua, statu cateva clipe, apoi lua doar ceasca si gusta. Se stramba ca un copil ce gusta prima oara cafeaua.
— Mai vreau zahar, ceru ea cu capul plecat si cu jena in glas.
— Ti am pus deja doua pliculete de zahar, suiera confuz de cerere.
— Doar doua? De aceea e atat de rea.
Lavna nu l privea, intinse singura mana dupa zahar. Insfaca un pumn si il puse pe tejghea. Unul cate unul, le punea in ceașcă. Le numarase, a pus cinci. Cinci cu inca doua de dinainte, șapte.
— Poțiune pentru diabet zaharat. Așa beau eu cappuccino.
Cu un zamvet fortat, Lavna isi lua comanda sa o duca singura la masa. Refuzase solemn ajutorul lui Mattias.
Barbatul o mai servise inaibte de cateva ori, dar niciodata nu si aminteste ca ea sa fi pus personal atat de mult zahar.
Potiune pentru diabet zahat... Femeia asta a trecut intr un timp atât scurt de la familiara, la ciudata, la inspira mila, iar acum ma intreb daca mai are acoperis pe casa. Dar poate mi se pare, poate nu e nebună... (Nu că ar fi nebună.)
CITEȘTI
Împăratul Corbilor
Fantasy"Corbii" - Volumul I Un corb pentru tristețe. Doi pentru fericire. Trei pentru o fetiță. Totul începe cu o crimă. Durea pierderii îl măcina, îl durea și l îngrijora. Mattias nu știa ce să facă. La urma urmei, cine ar ști îl locul lui? Urma să moară...
