— De unde ai dedus că sunt căsătorit?
Incredibil! Eu îi spun despre un copil mort, despre fantasme și cai verzi pe pereți, iar el mă întreabă de ce cred că are nevasta.
— Dă mi mâna stângă, îi ordonă ea ca să nu facă o criză.
După ce îi lua degetele, începu să o mângâie atent.
— Pe inelar ai urma unei verighete. Ai scos o de mult, dar urma e e acolo. Ai o atitudine protectiva, usor geloasa si convulsiva. Atitudine specifica barbatilor casatoriti ce au trecut peste un divort sau sunt vaduvi. Bine, o scuză bună. O scuză ce combină caracterul lui, o scuză bună. Te interesezi prea mult de viata mea, nu imi place asta. Nu imi plac oameni... Nu mai suport corbii...
Lavna strânse cu degetele sale firave mana grea a lui Mattias. Avea degete noduroase, mâini aspre. Mâini de bărbat. Mâini la polul opus față de ale ei, catifelate și fragede. Ale lui îi umblau prin minte. Îi scotoceau prin sertare. Îi aruncau documentele pe scenă. Orchestra se oprise, publicul făcea gălăgie. Mâinile lui. Atingerea lui rigidă.
Scoteau la suprafață informații, dosare și amintiri.
Strânse pleoapele. Simți cum ochii i se umezesc. Gândurile începuse să o ia razna. Nu făcea față, nu rezista.
M a folosit?
Gândurile ei zburau cu săptămâni în urmă. Gândurile ei zburau la o beție, la o dorință crâncenă în toiul nopți de a simți plăcere carnală. Gândurile ei zburau la amintirea mâinilor lui pe corpul ei gol.
Lavna își mușcă obrazul interior, începând să iși strângă lucrurile cu repeziciune.
Gândurile îi zburau la jurnalul din apartamentul său. Jurnalul...
A acoperit numele proprietarului. Nu știa a cui aparține, dar putea paria pe tot mucegaiul din casă că dacă va desprinde bucata de scoci colorat, va da de numele bărbatului din fața ei.
Deduse că are o legătură, că fata găsită lângă sinele de tren era a lui. Deduse că el e împăratul dintre pagini. Deduse multe... Multe ce le lua drept povești. Dar poveștile se îmbinau cu realitatea. Nu putea face dacă muzicieni nu cântau în mintea ei. Nu putea face față dacă dirijorul nu îi manevra.
Nu mai rezista. Nu mai făcea față.
Voia acasă. Voia să stea dezbrăcată în fața ferestrei și să se bucure de soare. Voia să uite de cicatrici. Voia să uite de jurnal. Voia să uite de Mattias. Voia sa si facă testul de sarcina ce îl tot amânase. Voia să se intereseze, in cazul in care iesea pozitiv, de preturile pentru avort. Si mai presus de toate, voia să mănânce ceva dulce.
Nu mai gândi, încerca să nu o mai facă. Prinse geanta, ii dasu drumul si fugi afara fara sa priveasca inapoi.
Simți privirea lui Mattias pe ea. Nu voia să se intoarcă.
Avea ochii in lacrimi, isi sterse pleoapele cu maneca hainei. Mergea anemica, fara tinta, fara control. Inainta pe trecerea pentru pietoni fara sa se asigure.
Sunetul unui claxon lung ii atrase atentia. Isi deschise ochii brusc, mari si speriati.
Tot ce vazu inainte a fost o masina neagra, poate un Audi. Apoi simti frica, vazu doar intuneric, mirosea frica...
Ochii inerti, atintiti spre cel. Simtea lumina, vedea doar intuneric. Simtea cum a fost luată in brate, cum i s a mangaiat fata. Auzea voci in jurul ei, cinea o striga.
Incet, intunericul se estompa. O forma umana prinse contur, o forma de barbat. Nu il putea recunoaste, dar avea trăsaturi placute. Ii intindea un mac...
Ii putea simti mirosul. Un miros dulce de fiere.
— Mattias nu a fost niciodată un frate sau un tată responsabil.
CITEȘTI
Împăratul Corbilor
Fantasy"Corbii" - Volumul I Un corb pentru tristețe. Doi pentru fericire. Trei pentru o fetiță. Totul începe cu o crimă. Durea pierderii îl măcina, îl durea și l îngrijora. Mattias nu știa ce să facă. La urma urmei, cine ar ști îl locul lui? Urma să moară...
