O nouă zi obişnuită pentru mine,dar importantă pentru Zayn.Chiar mă gândisem dacă se va descurca,mi-aş dorii să iasă totul bine.Dar nu ştiu de ce mă interesează pe mine,adică sunt singură acasă..o să-mi dau foc..o să fac experimente chimice pe pielea vecinului..mă port ca un copil dependent de jocuri cu bătăi sau cu impact negativ asupra creierului meu suprasoliciat de imaginaţie bogată.
Ora plecării lui venise.Nu mai era adolescentul pe care îl vedeam zi de zi,e un domn îmbrăcat la 4 ace,firele de păr la linie şi parfumul foarte plăcut,lăsa 'dâre' de miros în urma sa.
-Vin târziu gândăcel,ţi-am lăsat nişte bani pe masă..în caz că vrei să mergi la un suc sau depinde..
-Gândac?Puteai să-mi zici orice,iar tu îmi zici gândac?Înfine,te rog,fă impresie bună fetei,nu te comporta cum te comporţi cu mine.Nu îi zici gândac sau vierme sau..
-Ok,ok.Eu plec,pa!
-Pa!
Eram pe scaunul din bucătărie şi auzeam mersul pe pantofii lui de gală,cei cu tocul mic,cu care se lăuda că şi-a cumpărat din banii strânşi.Mă târâsem până la balcon să mă uit după el,însă taxi-ul plecase deja.O fată de 16 ani,care nu are prieteni,nu are cu cine să comunice şi să-şi împărtăşească sentimentele..şedea tristă pe podea,privind tavanul.
Dar m-am gândit să iau un taxi până la locul unde se află Zayn.Decât să stau închisă aici,prefer să merg să fac pe spionul.Aşa că misiunea de azi se va numii 'Spionaj'.
Am luat un taxi,un ziar şi m-am aşezat în apropierea acestora,pentru a auzii conversaţia.
*Zayn povesteşte*:
-Salut draga mea Xandra,ce mai faci?
Ne-a bufnit râsul,privindu-ne într-un mod ciudat.
-Hai să vorbim cum vorbeam noi acum mult timp.
-Mda,mi-e dor de limbajul nostru inventat,dar nu o să începem aici,ne văd oamenii.
-Da..ne văd oamenii,am zis eu pe un ton încet .
-Ce mai face fratele tău Mike?
-Nu ştiu,nu mă preocupă viaţa lui.
-Aha..
-Am auzit că ai luat o cerşetoare acasă,e adevărat?
-Da,nu e cerşetoare,eu cred că e o fată simplă şi frumoasă.
-Îţi plac ţărăncile?
-Termină odată,ştii destul de bine că îmi găsesc greu prietenii pentru că eu vreau prietenii de durată,nu de pe azi pe mâine.
-Ok,gata.Hehe..ţi s-a umflat vena de la gât.Nu te-ai schimbat deloc,Zayn.
-Mulţumesc,Xandra.Mdeci..vrei ceva de băut?
-Doar dacă faci tu cinste,începând să râdă.
-Merg eu să comand,aşteaptă aici.
Ridicându-mă de la masă,oftam trist pentru că Xandra nu mai era fata aceea..s-a schimbat mult.Poate nu ştie cum să mă abordeze sau poate mă înşel.Am luat o cafea pentru mine,iar pentru ea un frappe.
-Poftim,am auzit că-ţi place.
-Uf,ce e asta?Nu beau aşa ceva,vreau o Cola rece,iac!
-Eu nu mă mai ridic să îţi schimb frappe-ul în Cola.
-Ce e cu tine?
-Cu mine?Eu nu am nimic.Tu eşti cea cu..
Intervenii un tuşit apăsat şi greoi din spatele meu,o persoană care citea ziarul.Credeam că e ceva bătrân bolnav,care a vrut să ia o gură de aer,dar era cineva mult mai tânăr,posibil să fi avut probleme pulmonare.
Xandra era iritată pentru vorbele care i le-am zis,dar am încercat să o aduc din nou 'la viaţă'.
-Haide,scuză-mă pentru că te-am supărat,mă ierţi?
-Doar dacă mă săruţi.
Inima mea începu să bată foarte tare,aveam emoţii..M-a luat aşa din prima,nu ştiam ce să fac,eram panicat,din spatele meu se auzea 'pup-o',o voce puţin feminină,care insista până când buzele mele s-au aşezat pe buzele ei roşii şi cărnoase.
*Bella povesteşte*:
Nu pot să cred,vocea aia l-a influenţat să o sărute?!O Doamne..sunt aşa de fericită pentru el,pentru ei.Eu mi-am luat tălpăşiţa într-un loc mai retras unde o gaşcă de adolescenţi veneau spre mine.
-Salut,ce faci?,zise un băiat dintre ei.
-Bine,chiar foarte bine.
-Căutăm un nou 'coechipier'.
-E vorba de ceva tabără?
-Da,organizăm o tabără de copii la marginea oraşului.Mai ştii pe cineva care să ni se alăture?
-Da,prietenul meu Zayn.
-Ok,poftim numărul nostru de telefon,după ce te decizi poţi să ne suni ca să-ţi dăm mai multe detalii.
-Mulţumesc,pa!
Însă nu plecară toţi.Un băiat din grup se apropia de mine,întrebându-mă multe chestii şi cu sens şi fără sens.După 20 de minute de jucat 'întrebări şi răspunsuri' ,m-a invitat la un ceai.Am acceptat invitaţia,iar până la locul stabilit nu m-a lăsat de mână,dând impresia că suntem împreună.
-Poţi să-mi laşi mâna?
-E catifelată şi îmi place să te ţin,nu te simţi protejată?
Eu încercam să-i răspund,dar râsul mă domina.
-Poate dacă mă ţineai într-o cutie,mă simţeam mai protejată.
-Râzi de mine.Sunt un fraier,of..
-Nu eşti,ai simţul umorului..puţini băieţi îl au..
Mă privea într-un mod în care nu vroiam să mă privească.Cum să se îndrăgostească deja de mine?
-Eşti cea mai simplă şi superbă fată văzută,chiar nu pot să cred cât de sinceră eşti.
-Mulţumesc,Edy.
Am stat mult timp cu el şi chiar era de treabă,şi drăguţ,şi amuzant,şi caraghios..Mi-a dat numărul lui de telefon,să ne întâlnim şi mâine.
Ora se făcuse 21:30,iar Zayn trebuie să ajungă la 23:00.Vroiam să mai stau cu Edy,dar eram obosită şi am preferat să plec acasă să mă pun în pat.
*Zayn povesteşte*:
Ora era 22:30,iar gândăcelul meu dormea,am privit-o lung şi am sărutat-o pe frunte,un pupic de la fratele ei mai mare.Şoptinu-i:
-Noapte bună.
