07.09.2023
Azi după munca am ieșit afara. Inițial trebuia sa iesim doar eu cu Fathia. Totul a început ok, a venit m-a luat si ne-am dus la locul nostru. Am lesinat de ras cand am vazut-o pe una pe geam cum ba alearga ba merge in in cerc in camera. A făcut asta pentru 30 de min, am ras pana ne-au dat lacrimile. Mi-as fi dorit sa îți pot scrie în momentul ala. După ne-am dus și l-am luat pe iubitul Fathiei. Vreau sa-ti spun ca ne-am impacat, chiar ne-a fost foarte dor unul de celalalt. Știu ca tu nu poți înțelege genul asta de prietenie. Pentru mine e familie, e fratele pe care nu l-am avut niciodata. Când m-a cuprins cu totul in brate, am început sa plâng. Am început sa plâng pentru ca a fost prima îmbrățișare pe care am primit-o de când ai plecat. A fost singurul lucru după care am tânjit zilele astea, de la oricine... o simpla îmbrățișare... și am plâns... am plâns de dor... de dorul tău... de dorul iubirii ăleia pe care mi-o purtai... de dorul nostru...
Nu mai sunt eu de când ai plecat.
