Moftul Inimii

Maimutoiul!

Perspectiva lui Armin

Inchid telefonul inainte sa poata protesta ceva si ma grabesc sa fac un dus si sa ma imbrac.
In timp ce stropii de apa imi aluneca pe piele,toti muschii mei se relaxeaza.Cu mintea limpede ma gandesc la momentul cand o voi revedea, cine spune ca geniilor le veneau idei geniale in cele mai ciudate ipostaze sper ca stia ce spune,pentru o cat mai buna prima-impresie imi tocesc creierii in gasirea unei idei demne de un film.Brusc ma simt ca un personaj dintr-un desen animat si jur ca ma simt de parca mi s-ar fi aprins un beculet deasupra capului,cand ideea de a o surprinde cu un buchet de flori imi trece fulgerator prin fata ochilor.Deja pot vedea zambetul ei de copil ce ii acapareaza expresia si o face mult mai frumoasa decat e deja,asta daca este posibil.
Cu o viteza supra omeneasca ma imbrac si ies din casa,cred ca tocmai mi-am depasit un record nou pentru timpul de pregatire.Verificand ceasul mai am 10min pana sa o revad,asta inseamna ca trebuie sa ma grabesc sa iau florile si daca este posibil,sa ajung inaintea ei.Sper ca Dumnezeu e cu mine astazi,pentru ca am nevoie de cat mai mult noroc si sustinere de la astre si divinitati cand pornesc masina si demarez in viteza sperand sa nu o fac sa astepte.
Intru in cafenea si cercetez cu privirea toata incaperea,sperand ca am ajuns inaintea ei si ca nu a fost nevoita sa ma astepte.
Raman placut surprins cand nu o vad si ma indrept spre o masa libera langa geam,ca sa pot fi atent cand imi apare mica printesa.In timp ce o astept imi permit sa ma scufund iar in ganduri si sa rememorez fiecare detaliu cu privire la seara anterioara.De cand a plecat de la bal impreuna cu mama ei,ma tot gandesc la ea si sincer nu stiu ce e cu mine.De obicei nu am aceste obiceiuri de a ramane intiparita imaginea unei fete dupa ce aceasta pleaca,uitand pe loc de ea si ne mai fiind interesat de o a doua intalnire.Nu vreau sa ma laud,dar am avut destul de multe seductii si pot spune cu mana pe inima ca in momentul actual,nu imi amintesc nici macar un singur nume din toate cate au fost.
Totusi pustoaica asta ma pus umpic pe gânduri si sper sa nu fie prea vizibila incantarea mea cand o observ intrand in cafenea.La fel de frumoasa ca si aseara,doar ca imbraca simplu, cercetează incaperea in cautarea mea probabil si imediat cum ma vede se indreapta spre mine fiind toata numai un zambet.

-Buna!..ma gasesc vorbind inainte ca ea sa fi ajuns la masa mea si poate sunt eu nebun,dar tocmai si-a incrucisat bratele la piept,zambetul a disparut lasand in urma o linie fina a buzelor ei,una din sprancene o tine ridicata si mai lipseste sa bata din picior si sa imi traga o palma pentru Dumnezeu stie ce motiv!!Am greşit cu ceva??!

-Buna ziua domnule "nu stiu sa imi i-au la revedere inainte sa inchid"!

Asta era?? Ochii mi se maresc la inceput din cauza uimirii iar apoi incep sa rad.Se uita la mine si nu stiu ce o opreste sa nu imi zboare capul dupa umeri,adica se vede clar ca in capsorul ala al ei mic si dragut sunt sute de scenarii,toate cu actul:"Moartea lui Armin" si sunt ferm convins ca fiecare dintre ele, sunt sadice si inspaimantatoare.

-Eu..eu am inchis telefonul atat de repede pentru a nu-ti oferi sansa sa ma refuzi sau sa protestezi...imi doream sa te revad cat mai repede sii..stii tu,esti fata si nu aveam rabdare ca sa iti pot oferi un timp mai lung pentru pregatire.

Doamne,tocmai m-am balbait exact ca un adolescent la prima lui iubire..adolescent nu sunt sigur ...legat de prima iubire,nu pot sa spun exact ce simt pentru ea dar o vreau cat mai aproape de mine..o vreau a mea cu sufletul..pe ea o vreau diferit fata de restul cuceririlor mele.

-Esti suparata pe mine? ..o intreb atunci cand vad ca nu spune nimic si imi las privirea in pamant..

S.O.S!!!! Eu..eu imi las privirea rusinat,in jos, in fata unei fete?!?!?...E clar! Am înnebunit! Si al dracu sa fiu daca imi pare rau ca tocmai ingerul asta ma inebunit atat de tare!

-Nu sunt suparata maimutoiule,doar sa nu se mai repete. Brusc ii apare zambetul si se relaxeaza.Se aseaza la masa si isi comanda o cafea.Atat de naturala,simpla si perfect...stai putin!!Tocmai ma facut maimutoi??!?!!!?

-Cum m-ai facut?

Se uita la mine si pare ca se gandeste,cand odata incepe sa rada si se uita la mine destul de amuzata pentru situatia asta.Ma facut maimutoi..pe mine..eu maimutoi?

-Maimutoi...imi raspunde ea fluturand din mana ca si cum mi-ar fi facut cel mai frumos compliment.

-Arat ca un maimutoi?..imi.mut privirea dupa ea,spre geamul de langa mine si ma holbez cateva secunde la reflexia mea,nu seman cu un animal paros,din contra arat foarte bine.Sunt narcisist..da stiu..fiecare cu defectele lui..defectul meu cel mai mare ar fi ca arat atat de bine!

-Arati exact ca un maimutoi,narcisist care incepe sa.se holbeze la reflexia lui si as putea sa.adaug ca probabil esti cel mai aratos mainutoi din toata specia.

Odata cu aceste cuvinte in care ma insultat dinou,intr-un mod mult mai elegant,incepe sa rada iar si imi arunca un alt gest fluturand din mana si in ochii ei parca.citesc un "Treci peste amice!"

-Ma bucur ca te amuza atat de mult aspectul meu de maimutoi,desi tocmai ai spus ca sunt si cel mai aratos din specie,ar fi un compliment din partea ta..primul pe ziua de azi.

-Poti sa il iei ca pe un compliment daca asta te ajuta.

Fata asta ma termina..face misto de mine pe fata,ba chear o incanta la nebunie lucrul asta,iar eu ii permit fiind mult prea atras de inocenta cu care ma jigneste.Ego-ul meu a suferit destul de mult in nici 10 minute de cand si-a facut aparitia.Incantatoare domnisoara,dar se pare ca nu sunt singurul care o observa,baietii din spatele ei aruncand cateva prviri pradatoare asupra ei.Un marait imi scapa printre dinti si imi asez mana peste a ei,demonstrand idiotilor ca e a mea si sa nu indrazneasca nici macar sa se gandeasca la ea.

Isi retrage mana si zambetul obtinut in urma victoriei in fata masculilor,imi dispare brusc,lasand in urma confuzie cand o vad ca se foieste nelinistita.

Hotarasc sa o duc inapoi acasa,inainte ca mama ei sa ma omoare si ma gandesc cum sa imi cer iertare daca a deranjato gestul meu.Imi amintesc ca inca am un buchet de flori pe care am uitat sa il ofer,asa ca ma intind dupa el fara sa ma observe,find prinsa in gândurile ei in care presupun ca isi imagineaza cum mi-ar sta fara cap.

-Asta e pentru tine si..imi cer iertare daca te-a suparat sau deranjat gestul meu.

Ridic florile incat sa i le pot înmâna,iar ea ramane uimita,probabil de gestul meu si totusi le accepta.

-Iti multumesc pentru flori,sunt superbe si nu ai de ce sa imi ceri iertare.

Isi flutura genele si se inroseste vizibil iar pe mine ma incanta raspunsul ei.Nu e suparata pe mine si nici nu a deranjato,ceea ce ma bucura enorm de mult.

-Mergem?
-Unde?
-Te duc acasa,Marie nu vreau sa ai probleme cu mama ta.
-Nu e nevoie sa te deranjezi.
-Nu e un deranj,sunt cu masina deci hai cu mine. Nu te pot lasa singura,deja s-a intunecat afara.

Priveste in jur si intr-un final accepta.
Ca un gentlmen ce sunt, ii deschid usa si ma asigur ca am fixat bine centura de siguranta si plecand usor dupa loc,ca sa nu se sperie de viteza,ma indrept spre casa ei.

-Imi poti spune adresa?
-Ă..da.

.....

Imediat cum am lasato acasa,in siguranta,m-am urcat inapoi la volan si nestiind incotro sa merg hotarasc sa ma plimb putin.

Hei!..sper ca acest capitol din perspectiva lui Armin sa va placa.Va multumesc ca va uitati peste cartea mea si mi-ar placea sa imi lasati comentarii cu parerea voastra la carte.
Va pup pe toti!♥
Cine doreste dedicaţii?