Moftul Inimii

Plangi cand simti nevoia!

Plangi cand simti nevoia!(Partea 1:perspectiva lui Marie)

Simt cum imi plesneste capul de durere si ma ridic din pat.Privesc in jurul meu si totul imi este atat de strain.
Peretii camerei sunt vopsiti intr-o nuanta de bej si este mobilata cu bun gust.
Deschid usa balconului si ma asez la masa,unde ma asteapta o cana de cafea si un biletel.

"Buna dimineata iubita mea! Ti-am pregatit o cafea tare pentru a te trezi din mahmureala pe care ai capatato in urma serii trecute.Cand esti gata te astept sa cobori.
Cu drag,Armin!"

Armin?! Dar..cum?betie?
Amintirile serii trecute imi explodeaza in cap.Am fumat,am baut,a aparut Armin si ma urcat in masina lui.Eu l-am iertat...?...nu mai pun gura pe alcool..si nu l-am iertat..o sa vada el ce inseamna sa profiti de cineva aflat sub influenta alcoolului.

Ma indrept spre buzunarul hanoracului care stiu ca il aveam pe mine,pentru a-mi scoate pachetul de tigari.
Imi beau cafeaua si meditez asupra situatiei dintre mine si Armin. Privesc de ceva timp,peisajul din fata ochilor si nu imi pot da seama cum de mama a fost de acord ca el sa ma duca la munte. Stiu ca mama a fost de acord,pentru ca nu ar fi indraznit sa ma ia de acasa fara acordul ei.

Inchid balconul si ma indrept spre baie.Ma las rasfatata de aroma gelului de dus,pe care l-am gasit aici,invaluita in mirosul nucii de cocos.
Cand ies,gasesc o valiza langa patul meu.O deschid si imi aleg tinuta pentru azi.Imi impletesc parul si cobor jos,unde ar trebui sa ma intalnesc cu un idiot,pe care trebuie sa il suport doua zile.

In salon,ma astepta el, imbracat in trening.Ii sta bine in pantalonii aceia lasati pe solduri si un tricou negru,mulat pe abdomenul lucrat.

Imi trezeste dinou acei fluturasi,pe care ii simt numai langa el,in timp ce micsoreaza distanta dintre noi.Cand suntem la cativa centimetrii distanta se apleaca spre mine si imi sopteste la ureche:

-Sper ca ti-a placut cafeaua si nu te mai doare capul.Esti cea mai frumoasa copila din lume,iti vreau tot binele si credema,nu iti fac bine astea.

Imi baga mana in buzunarul blugilor si scoate pachetul de tigari.Il inteleg..el nu fumeaza,probabil il deranjeaza ca eu sa o fac,dar baby nu poti decide in locul meu.
Se indeparteaza de mine si priveste pe geam spre privelistea de afara.Pare ingandurat,trist..dezamagit.

Ma indrept spre el si imi astern pe fata,cel mai inocent zambet.Nu l-am iertat pentru ca a sarutat o femeie in fata mea..desi tanjesc dupa el,nu vreau sa observe cat sunt de vulnerabila in fata lui..altfel ar repeta greseala de fiecare data.
Ii pun mana pe umar si se intoarce cu fata spre mine.Ma studiaza atent,incercand probabil sa ghiceasca ce am de gand.

In timp ce imi astern o palma pe pieptul lui,privirea ii paraseste chipul meu si aluneca spre mana mea.Cu mana libera ii sustrag pachetul ce la confiscat mai devreme de la mine.

-Nu!Marie,nu!  se rasteste la mine si nuanta ochilor i se inchide cu o nuanta.este furios..dar nu mai mult ca mine,cand imi atinge ce imi apartine

-Viata mea,regulile mele!Nu incerca sa te amesteci mai mult decat iti permit,nu stii cum se castiga razboiul pe care mi-l declari prin aceste acte de eroism ale tale,cu scuza ca nu vrei decat sa ma protejezi! Imi pot purta singura de grija,asa cum am facut pana sa te cunosc si asa cum am sa fac si de acum inainte!

Ma priveste uimit.Nu cred ca se astepta sa ma auda cum tip la el.Dar nu vreau sa ma considere un copil.Nu vreau sa par dura in fata lui..vreau sa ii arat ca ma pot descurca singura,ca sunt constienta de tot ceea ce fac si nu am nevoie de o dadaca.In aparenta pot fii ceea ce imi doresc ca toti sa vada,dar in adancul sufletului meu,imi doresc atat de mult ca el sa fie cel care sa ma tina in brate pana adorm..sa fie cel care ma sustine si incearca sa ma inteleaga.Sa imi accepte deciziile,fie ele bune sau rele,dar sa incerce sa mi le schimbe prin argumente solide si recurgerea la santajul emotional la nevoie.Vreau sa alerg,sa rad, sa ma plimb prin parc si sa nu ma priveasca asa cum o face decand ma cunoscut.El refuza sa vada ca pot fi si matura.Ma trateaza ca pe un copil,care are nevoie de un insotitor in permanenta.

- De ce esti asa?..sunetul produs de glasul lui ragusit ma trezeste din gandurile mele.

De ce sunt asa? Asa cum?

-Asa cum?..il intreb calma de data asta,in timp ce privesc spre cel mai interesant lucru din incapere in momentul acesta,podeaua.

-Esti incapatanata si te porti prosteste!Nu iti fac bine si atat! Nu ma bag in viata ta! Vreau doar sa fii perfect constienta de consecinte deciziilor tale!

-Ce vrei sa spui?

Isi trece o mana prin par si imi intoarce spatele.Nu il inteleg..ce vrea defapt?

-Nu te consider un copil,asa cum ai tu impresia.Nu iti arat ce ar fi bine sa faci pentru ca imi exercit autoritatea in fata ta.O fac pentru ca imi pasa...

-Armin...Nu ma port de obicei asa..nu stiu ce am avut.Ma doare tare capul..aberez.

-Nu,Marie! Esti constienta de ceea ce ai crezut.Daca nu o spui cu voce tare nu inseamna ca nu stiu ce gandesti.Stiu ca ti-am trimis semnale gresite..dar nu te consider un copil in sensul propriu.Imi place cand te alinti..cand lasi latura copilareasca la vedere.Nu trebuie sa demonstrezi nimanui ca esti matura.Trebuie sa o stii tu si atat.

Se apropie de mine si imi ia fata in palmele lui,fortandu-ma sa il privesc in ochi.

-Nu incerca sa pari altceva decat ceea ce esti.Nu asculta parerile altora. Plansul nu arata ca esti slab..arata ca ai puterea sa te ridici dupa si sa zambesti cu toate fortele.Plangi cand simti,nu iti opri lacrimile.Acestea ne curata sufletul de rani si ne clateste privirea.Dupa vei vedea lumea cu alti ochi.

Ma saruta pe frunte si se indeparteaza de mine.
Probabil a urcat in camera.A avut dreptate..toate gandurile si emotiile,el mi le poate simti.Sunt o carte deschisa pentru el..in timp ce el ramane pentru mine o enigma.

Ma indrept spre camera si ma intind pe pat.Memorez discutia mea cu Armin si imi dau seama cat de sincer a fost.El chear tine la mine? Sau e doar un actor mult prea bun?...inchid ochii si astept sa se hotarasca programul pe ziua de azi.Singurul lucru pe care l-am observat din peisaj,este ca suntem intr-o cabana,in padure,la munte.

Imi mentin pleoapele inchise in timp ce incerc sa imi imaginez cam ce ar putea sa faca el,in camera lui,dupa discutia noastra.

Mi-a spus sa plang cand simt nevoia..dar nu stie ca tocmai din cauza lui am plans si am luat decizii proaste in ultima perioada.Faptul ca am consumat alcool,ca fumez dinou,ca am inceput sa numai fiu sigura pe mine si sa imi fie frica de ce se va intampla in momentele urmatoare cu relatia noastra.

Tin la el..si nu vreau sa il indepartez de mine.El nu vede cat de penibil ma port pentru a-i atrage atentia?Vreau doar sa observe ca dispun de siguranta necesara atunci cand e langa mine,chear daca in interior lesin si imi revin de trei ori din cauza emotiilor pe care mi le provoaca.

Astept sa apara la usa,sa imi spuna sa iesim sa ne plimbam.Nu vreau sa imi petrec astea doua zile certata cu el.Nu ma duc eu dupa el..vreau sa vina el.Sa imi arate inca o data ca insemn ceva pentru el.Asa ca astept...

Hei! Scuzati intarzierea,dar am fost ocupata.Acest capitol e un bonus..nu am mau scris de mult si m-am gandit sa publuc acum doar o parte din capitol.Urmeaza partea a 2-a,din perspectiva lui Armin,cu parerea la toata discutia din salon.Va astept parerile,criticile,m-ar ajuta mult sa stiu ce credeti.Pupici!