Moftul Inimii

Plangi cand simti nevoia!

Plangi cand simti nevoia!(partea a 2-a Perspectiva lui Armin)

Stau de o ora admirand peisajul de afara.
Am vrut sa ii arat ca imi pasa,ca sunt atent cu ea,ca nu vreau decat sa o protejez si ea a tipat la mine ca o tratez ca un copil.

E doar un copil,cu aspiratii inalte,dar ramane un copil.Cum sa ii arat ca nu vreau sa ii dictez ce sa faca,ci sa ii demonstrez ca ii apreciez inocenta.

E puternica in aparenta,dar incredibil de slaba.Se supune fara discutii ambitiilor ei marete,asta nu am sa inteleg niciodata.O observam adeseori cand venea la mama ei,la spital,citind.Cititul o ajuta sa isi creeze vise,iluzii si sa le urmeze.Sunt curios daca mai citeste acum.Daca inca ascunde sentimente si ganduri citind.

As striga la ea,sa ii spun tot ce simt pentru ea,dar stiu ca nu m-ar crede.

Ar putea sa arunce cu farfurii in mine si tot as calca pe cioburi pentru a o imbratisa.

E mica,firava,nu e atat de sigura pe ea pe cat vrea sa apara.Tanjeste dupa atentie,vrea sa stie ca exista cineva care ar face orice pentru a o vedea fericita.Eu as fi acela...eu as face orice pentru ea,merita totul si mai mult de atat.

Acum e in camera ei,mai mult ca sigur,asteptand sa ma duc dupa ea.Si as face asta,as renunta la mandrie,orgoliu,pentru a o vedea zambind.

Ma intorc spre camera si privesc in jur.Am un buchet de trandafiri pe care l-as fi dat ei,la cina.Acum nu mi se mai pare o idee buna.

Rup fiecare petala din fiecare trandafir,refacand jocul de mici copii,cu "ma iubeste,nu ma iubeste". Rup ultima petala si intreb dinou"ma iubeste?". Le strang si ma duc sa le imprastii de la usa dormitorului ei,pana in salonul cabanei.Asez lumanari parfumate si ii las biletele pe care sa le urmeze.

Pregatesc o cina romantica in gradina si latura amorezata,pe care nu stiam ca o am,pare ca se trezeste si ma intrec pe mine insumi in tainele gastronomice.

Asez o masa in gradina,aprind felinarele si ma grabesc spre dormitorul ei.Bat de doua ori in usa si alerg jos,inapoi.

Stau drept,in timp ce o astept sa apara.Astept zece minute si sunt gata sa ma indrept spre dormitorul ei,cand isi face aparitia ca o diva.Imbracata intr-o rochie de seara,pe tocuri,isi lasa parul pe spate in timp ce paseste increzatoare spre mine.Atat de eleganta si finuta in acelasi timp,se apropie de mine lasand in urma ei o adiere de parfum.Raman mut si nu stiu cum sa reactionez.Ma asteptam sa fie mai putin aranjata,dar ea apare ca si cum ar fi stiut ce o asteapta.

-Buna.

Ma trezesc din visare si inchid gura care atingea pamantul.Inghit in sec si murmur un buna de parca m-ar strange cineva de gat.Ea incepe sa chicoteasca si abea acum realizez cat de dor mi-a fost de sunetul asta.
Ii trag scaunul,ca un domn ce sunt,ii plasez un sarut pe frunte si ii zambesc strengareste.Nu sunt in stare sa scot un cuvant in fata ei.Sunt prea captat de prezenta ei.

-Inca esti suparat?

O vad cum isi musca buza de jos si oricat mi-ar placea sa o fierb putin,ii raspund sincer.

-Nu am fost suparat.

-Te-ai chinuit ceva pentru surpriza asta.

- Iti place?

- Da.E un gest foarte frumos si imi place.

- Ma bucur ca iti place.M-ai iertat?

Urmeaza un moment de liniste in care ii privesc foarte atent expresia.Pare nehotarata si chear imi doresc sa ma ierte.Poate nu merit,dar nu vreau sa imi imaginez un raspuns negativ din partea ei.

-Da,te-am iertat.

-Serios?!?! aproape sar de pe scaun cand ii aud raspunsul.sper sa nu imi joace feste auzul.