Legaturi primejdioase

Capitolul 3

Întâlnirea

Eliana Thorne

Cine ar fi crezut că m-aș putea descurca atât de bine după pauza mea destul de lungă din învățământ, nu știu dacă este datorită mie sau Amina este chiar de o inteligență uimitoare dar toate orele nostre se desfășoare într-un cadru superb. Ea ascultă cu atenție fiecare cuvânt pe care il spun, ba chiar au loc și niște contraziceri as spune eu chiar amuzante, la aproape 13 ani copilul ăsta este un geniu.

-Bun, deci văd că ești pregătită. Spun după ce îmi explică cu cuvintele ei lecția predată ieri la literatură. Știi ce urmează la final de capitol nu?

Știe ce urmează însă îmi place să o văd dându-și ochi peste cap, un test nu este ceva ce putea să o sperie pe ea însă până la urmă este un copil, și oricât de deștept ar fi un copil, întotdeauna va ura un test.

-Da, testul final. Chiar este nevoie de el? Deja știi că voi lua 10.

-Știu. Însă mama ta are nevoie de o dovadă că ne facem amândouă treaba așa cum trebuie. Scot din dosar testul tipărit pe o coală A4 și i-l înmânez. Ai treizeci de minute la dispoziție să termini testul.

Începe să citească enunțurile făcând din când în când pauze pentru formulare, știu că știe  toate răspunsurile, dar îmi place că nu se grăbește niciodată ca ceilalți copii de vârsta ei.

-Asta este scandalos! Este o rușine.

Se aude o voce ridicată de dincolo de ușă, Amina își ridică privirea din lucrare pentru a mă privi in ochi, am câteva săptămânii de când lucrez la conac dar nu am avut ocazia să particip la astfel de incidente.

Îi spun Aminei să își continue lucrarea cât mă duc eu să văd ce se întâmplă sau chiar să fiu nevoită să rog pentru liniște.

Pe hol sunt trei persoane masculine, două dintre ele le recunosc pentru că sunt cu fața spre mine, domnul Hilton pare nervos pe bărbatul din fața lui, are o  privirea pe care nu am văzut-o până acum, Halas este în dreapta lui și pare la fel de încordat.

Halas pare a mă observa și ii transmite acest lucru domnului Hilton, acum privirea celor doi este ațintită spre mine, lucru ce îl face si pe bărbatul ce până acum era cu spatele să se întoarcă cu fața spre mine și Sfântă Maica Teresa, bărbatul ăsta este superb.

Pe lângă expresia iritată pe care o are pe chip, îi pot observa ochi întunecați și buzele ușor strânse între dinți, probabil nervos pe ceva sau pe cineva, iar începutul de barbă ii conturează perfect trăsăturile masculine. Privirea pare pătrunzătoare, iar când ochi ii coboară încet pe trumpul meu mă simt stingheră pe propriile picioare.

-Sa întâmplat ceva domnișoara Thorn. Mă întreabă domnul Hilton.

Încerc să fiu atentă la cuvintele lui și să pot formula un răspuns decent însă nu mă pot gândi la nimic altecva în momentul ăsta,  când bărbatul din fața mea își prinde buza de jos între dinți, iar asta mi se pare al naibi de fascinant.

-Domnișoară Thorn. Repede de data aceasta Halas întrebarea și mă trezesc brusc la realitate.

-Oh, da. Spun rușinată. Mă scuzați că v-am întrerupt discuția însă sunt în camera alăturată alături de Amina care dă test in momentul acesta, ă.. a a, a fost puțin distrasă.

Cum aș putea spune într-un mod frumos că țipetele lor au deranjat-o?

-Ne scuzi, Eliana. Spune domnul Hilton expirând excesul de aer pe care se pare că se chinuia să îl țină în plămâni. Am uitat complet că sunteți în timpul orelor. Nu se va mai repede întoarcere  la Amina.

Privirea bărbatului, a fost în tot acest timp asupra mea, i-am simțit privirea si pe cele mai indecente părți ale corpului meu, cu obraji simțiți în  flăcări mă întorc spre camera de curs, cameră improvizată, ce de fapt este o bibliotecă veche.

-Domnișoară Thorn, nu știu dacă soția mea a discutat cu dumneavoastră dar mâine este ziua Aminei, și dacă nu vă deranjez calendarul didactic mâine am vrea să o lipsim de ore.

-Nu, nu am fost înștiințată. Spun întorcându-mă din noi spre cei trei bărbați impunători.

-Sper că nu ți-am încurcat planurile.

-Nu, nu este nici o problemă. Spun cu un zâmbet pe buze.

-Mă bucur, și sper să ai un weekend prelungit minunat.

Îi mulțumesc apoi mă întorc la Amina ce între timp a terminat și testul, nu știu dacă a trecut treizeci de minute sau Amina a fost foarte rapidă însă cum este ultima oră, am încheiat și programul pe săptămana aceasta. Îi spun Aminei vestea bună cu weekend-ul prelungit și îi reamintesc că după aniversarea ei să nu iși ia lumea în cap și să își amintească despre testul la algebră de luni.

Îmi strâng lucurile în timp ce Amina iese grabită din cameră, moment ce simt că în sfârșit pot sta jos.

Dumnezeule ce se întâmplă cu mine, și cel mai important, ce a fost cu reacția mea de mai devreme la privirea acelui bărbat, Doamne Eliana, revino-ți.