Cand Plagiezi Din Greseala......Castigi Dragoste (1D FF)

La ce s-a ajuns...

LA iarna... Ce poate fi mai frumos? In timp ce in alte tari oamenii nu stiu ce sa mai faca sa scape de frig, eu, Poppy Henderson, si colegele mele de trupa stam si ne bronzam pe acoperisul vilei noastre.

Probabil ca va intrebati cine sunt eu si ce naiba vreau sa va zic. Cum am spus si mai sus ma numesc Poppy Henderson si am 20 de ani. Inalta si roscata cu ochii verzi, prietenele mele imi spun mereu ca cel care imi este sortit este cel mai norocos barbat din lume. Parerea mea?... Nu cred ca este cineva acolo care ma asteapta pe mine.Prietenele si colegele de trupa care imi dau astfel de sfaturi sunt Prue Halliwell, Piper Histas si Phoebe Hanning.

-Poppy! Daca nu te intorci cu spatele la soare te arzi!! 

Aceasta vorbind este Prue. Se uita la mine cu aerul ei de "Sunt cea mai mare! Asculta-ma si fa tot ce spun!". Ochelarii ei de soare ii tineau parul ciocolatiu pe spate iar ochii ei albastri ma fixau. Chiar este cea mai mare dintre noi iar asta ii da un motiv in plus sa joace rolul de sefa pe langa noi.

-Calm sefa! Nu te mai uita asa la mine ca faci riduri.

Piper si Phoebe incepura sa rada.

-Of, Poppy. Daca ai sti cat esti de enervanta cateodata...

-Si eu te iubesc Prue! strig eu in timp ce ma ridic de pe seslongul alb. Eu merg jos sa ma schimb si apoi merg sa cumpar ceva de mancare. Voi vreti ceva? le intreb pe fete, care mai nou se jucau cu niste pistoale cu apa. Voi nu va lasati pana nu cadeti de acoperis, nu? Mai asteptati macar pana ce punem un gard aici!

-Sa vad de unde scoti tu gard pentru acoperis, spuse Phoebe. Aceasta era toata uda dar parul ei negru ca abanosul tot cret era. Chiar daca palaria facea umbra fetei lui Phoebe eu puteam sa jur ca ochii ei gri ma priveau amuzati. Cum se iroseste fata asta... ma gandeam eu. De cand s-a despartit de Liam , nu mai iese din studioul de inregistrari.

-Hei, Poppy! Mai esti cu noi?o aud pe Piper strigand.

-Da, scuze, ma gandeam la ce vreau sa cumpar. 

-Cum zici tu... noi vrem doar fructe si cipsuri si lasagnia si legume si vin si doze de suc pentru Prue si....

-Wohoho... mai incet! Cred ca imi trebuie o lista!

Nici nu apuc sa spun tot ca o foaie imi e inmanata.

-E gata! Phoebe zambeste.

-Cum ai... stii ceva? Nici nu vreau sa stiu! In fond... de ce vrem atata mancare?

-Pai azi vin baietii, iti aduci amnite? Prue m-a intrebat. Cred ca expresia mea i-a dat raspunsul. 

-Nu-mi spune ca "Mister perfection" nu ti-a spus nimic/

-Aaaaa... nu chiar. Eh, lasa! Sunt sigura ca a uitat.

-Daca zici tu...Prue isi lua prosopul si cobori scarile in fuga.

-Ia sa vedem ce avem pe lista, spun eu in timp ce incercam sa strang un prosop pe care fetele l-au lasat in urma.

Dupa ce am reusit sa strang prosopul intr-un mod cat de cat decent am coborat si eu scarile gasindu-le pe fete in livingjucandu-se Twister. Of, Doamne! Uneori si Prue imi da impresia ca e un copil.

-Fetelor! Eu plec imediat ce ma schimb, strig eu in timp ce ma indrept spre camera mea.

De fiecare data cand intru in camera me ma simt mai relaxata. Patul dublu cu baldachin ma chema parca sa ma relaxez dupa o zi "obositoare" de bronzat. Dar am rezistat tentatiei si m-am indreptat spre dulapul meu. Am ales un tricou alb cu o inima pe el si niste pantaloni scurti rosii si mi-am prins parul intr-un coc perfect. I nainte sa plec mi-am incaltat sandalele roz si mi-am luat portofelul, cheile si telefonul pe care le-am pus in poseta. 

Ajunsa in sufragerie le-am gasit pe fete batandu-se cu pernele de la canapea. In acea mare de puf care nu mai contenea sa iasa din sarcele perne tipete se auzeau, ei bine mai mult injuraturi dar nu va voi spune tot ce se intampla in casa.... nu de alta da s-ar putea sa va speriati si sa fugiti... si aunci cine mai citeste aceasta carte??Revenind... singurul mod prin care sa le opresc a fost sa tip la ele:

-FETELOR!

-Ce? se opres acestea si intreaba.

-Eu am plecat.

Deschid usa dar ma lovesc de un corp bine-facut. Ridic capul si zambesc la vederea acelor ochi "ca marea in timpul furtunii". Ma ridic pe varfuri si il sarut.

-Pentru ce-a fost  asta? ma intreba el zambind.

STOP! STOP! STOP! STOP! Am uitat sa va spun ce naiba scriu aici! Scriu "romanul" vietii mele. Cum o acuzatie de plagiat mi-a salvat viata de la singuratate aducandu-mi-l pe el in poveste... hai sa revenim pana nu ma apuca plansul.

-Pentru ca mi-a fost dor de tine...

AFLATI CU CINE VORBESC DOAR DACA CITITI POVESTEA IUBIRII NOASTRE...ASA CUM A INCEPUT....