Cand Plagiezi Din Greseala......Castigi Dragoste (1D FF)

La ce s-a ajuns... (partea a II-a)

Nota autoarei! ESTE FOARTE IMPORTANT.

In caza ca nu va mai aduceti aminte la inceputl cartii a mai fost o parte numita ‘La ce s-a ajuns’. Daca nu va mai aduceti aminte CITITI-O! Daca nu o cititi si nici nu va mai aduceti aminte capitolul acesta nu o sa mai aiba sens! Atat… Aici este capitolul:

Poppy P.o.V.

-Si mie mi-a fost dor de tine Niall!

El se mai apleca odata pentru inca un sarut.

-Pai, doamna Horan, hai sa intram in casa si sa scapam de dorul acesta.

-Eu ma duceam la cumparaturi pentru cand veniti diseara. Chiar as fi vrut sa vin cu tine in casa dar stii cat de importanta este mancarea.

-Ok, intleg. Dar pot macar sa vin cu tine?

-Pot sa ii spun eu nu sotului meu favorit?

-Oh Doamne! Suntem atat de gretos de dulci!

-Stiu! Daca nu ar fi fost vorba de noi cred ca as fi vomitat de patru ori pana acum.

-Dar de aceea ne iubim, nu?

-Da, da asa este!

Drumul spre magazine a fost unul linistit. Din cand in cand Niall isi punea mana pe piciorul meu si si-o plimba de sus in jos de-a lungul coapsei. Decisesem de comun acord sa facem nunta in UK dar cum eu si cu fetele aveam prietenii in LA am decis sa avem o petrecere si aici. Chiar ma bucur ca Niall a fost de acord. Nu stiu cum as fi reusit sa ii aduc pe toti prietenii nostrii din LA pana in Londra in alt fel…

Am intors capul spre stanga ca sa il mai privesc putin pe cel de langa mine. Ochii lui albastri priveau atenti drumul, o suvita acoperindu-i partial ochiul stang. Ma intreb daca micutul va avea ochii lui, sau micuta? Cine stie ce va fi? Oricum ar fi, eu sunt sigura ca va veni repede! Simt asta! Ce ciudata sunt!

-La ce te gandesti? ma intreba Niall.

-La viitor…

-Uuu… foarte profund… presupun ca aveau dreptate cand spuneau ca tu esti cea despteapta.

-Oh mai taci! Stii ca toti reporterii vorbesc numai prostii!

Am inceput sa radem amandoi iar Niall, indemnat de sentimentele de moment, a dat radioul mai tare. Dear darlin’ a inceput sa umple masina. Iubeam melodia asta. Ma facea mereu sa plang. Probabil si deoarece pe tot parcursul perioadei in care nu am fost cu Niall aceasta melodie imi dadea puterea sa cred ca el chiar simtea ceva… aparent a mers…

-Iar te gandesti la ceva, mi-a atras atentia de la gandurile mele Niall.

-De unde stii? l-am intrebat eu punandu-mi mainile in piept incercand sa il sfidez.

-Poate pentru ca stam de 3 minute in fata magaazinului si tu inca nu ai observat, raspunse el razand.

Oh Doamne, rasul ala. Am uitat pentru un moment ca ar cam trebui sa par suparata si m-am alaturat lui. Am mai ras vreo 3 minute in masina pana cand am realizat ca noi ar cam trebui sa cumparam si cate ceva.

Plimbandu-ma printre raioanele magazinului am trecut si pe langa cel cu articole pentru bebelusi. Pentru o secunda inima mi s-a oprit, la fel si picioarele si mainile. Niall nu a parut sa observe asa ca am profiatat de aceasta oportunitate ca sa ma furisez spre raionul acela special…

Erau atatea rochite verzi, roz sau rosii atatia pantalonasi in atatea culori! Toate parca erau destinate sa ajunga pe papusi. Nu mai departe de haine erau si alte obiecte cum ar fi carucioare sau patuturi. Erau atat de multe! Dar nu asta imi faceau ochii sa lacrimeze. Chiar deasupra unui raft cu rochite era poza unui tanar care tinea in brate o tanara frumoasa care la randul ei tinea strans la piept un ghemotoc de dragoste care isi intindea manuta spre parintii sai. Amandoi aratau atat de fericiti… de impiniti….