24. The TALK (partea a II-a)

264 20 10
                                    

Niall P.o.V.

Nu stiu cum crede Poppy ca o sa reusesc eu sa vrobesc cu Phoebe despre Harry. Nu o sa stiu ce sa spun. O sa ma balbai api o sa ma panichez si o sa fug sa ma ascund in frigider! Am nevoie de ajutor, asta este sigur, dar nu am pe cine sa rog sa ma ajute. Fetele au plecat cu Poppy, baietii nu ar intelege iar pe alt cineva nu stiu in LA… doar pe Logan, dar nici el nu cred ca o sa inteleaga. Deci am ramas eu, Phoebe si o conversatie pe care nici eu nici ea nu vroiam sa o purtam. Dar daca venea Poppy acasa si afla ca nu am vorbit cu ea, ceea ce probabil s-ar fi intamplat in primele 3 minute din momentul in care a trecut pragul  casei, m-ar fi certat ca pe un copil mic.

Va fi  o mama minunata….

Cerule, Niall! Trezeste-te!

In fata usii de la bucatarie am simtit ca mi se taie picioarele. Nu vroiam sa intru acolo. Nu vroiam sa intru in incaperea aia. Doar gandul ca as putea spune ceva ce ar deranja-o pe Pheebs ma ingrozea! Nu vroiam sa ajung in situatia lui Harry, fixat in perete si cu farfurii zburand in jurul meu. M-am sprijinit in maini ascultand la usa. Dar nimic nu se auzea. Am deschis-o usor dar nimeni nu era inauntru. Un oftat de usurare mi-a scapat. M-am asezat pe scaun la masa si am respirat de doua ori pana cand mi-am adus aminte ca trebuie sa o gasesc pe Phoebe. Am privit in jos si ma pregatem sa ma ridic cand am observat o bucatica de hartie sub scaun. Era un servetel mototolit pe care se vedeau niste insemnari mazgalite la nimereala. Erau doua versuri.

“sometimes I really love you

sometimes hate is all I do”

I-am recunoscut scrisul urat al lui Phoebe. Si totusi acele doua versuri erau atat de ciudate. Ura si dragoste in acelasi timp? Trebuie sa o intreb ce vrea sa spuna prin ele. Daca as sti si unde este… A scris versuri, deci cel mai probabil este in camera de inregistari.

Am urcat scarile cate trei doar ca sa ma lovesc nas in nas cu un Harry ravasit.

-Hei, esti bine omule?

-Cine, eu? Da! Ce, te-a trimis Poppy la interogatoriu? Sunt bine si nu o plac! Nu o plac, intelege!

Si asa a fugit in jos pe scari si mai apoi afara pe usa… nu inteleg care este problema lui si nici nu am timp sa stau sa ma gandesc.

-Phoebe!

Nu a raspuns, in schimb 3 usi s-au deschis si capetele baietilor si-au facut aparitia.

-V-a strigat cineva pe voi? m-am rastit eu.

-Hai sa mergem baieti, ii indemna Liam, nu vedeti ca toti sunt intorsi la cearceaf azi?

-Cine e ma morocanos? Eu sunt plin de fericire!

-Niall, se apropie Louis si isi aseza mana pe umarul meu, respiri mai multi nervi decat avem noi toti la un loc.

S-a intors pe calcaie, a pocnit din degete si a plecat cu baietii dupa el. Baiatul asta o sa aiba numai de regretat daca ramane cu atitudinea asta!

-M-ai strigat, Niall?

Am sarit in sus probabil scapand si un tipat nu chiar masculin cand am simti mana rece a lui Pheebs pe umarul meu.

-Femeie! Anunta si tu data viitoare cand vrei sa imi provoci un atac de cord! am tipat eu la ea.

-Pai imi pare rau ca tu esti prea fetita ca sa suporti o atingere! mi-a raspuns si ea pe acelasi ton.

-Phoebe asta a sunat pervers, am ras eu tinandu-ma de burta.

Incet incet si buzele ei s-au curbat intr-un zambet, sfarsind pana la urma intinsi amandoi pe jos razand cu gura pana la urechi. Pana la urma am reusit sa ne oprim si linistea s-a lasat intre noi. Privem amandoi tavanul incercand sa ne punem gandurile in ordine.

-Niall? sopti ea.

-Da Pheebs.

-Pot sa iti arat ceva si sa nu mai spui nimanui, nici macar lui Poppy?

-Sigur! Ce ai patit?

-Vino dupa mine…

Ma trase de jos si, lunadu-ma de mana, m-a aduse pana in camera de inregstrari. Camera aceasta fusese amenajata de fete pentru a avea un loc in care sa se retraga si sa compuna fara sa trebuiasa sa iasa din casa.

-Inainte sa incep, promiti sa nu mai spui nimanui?

-Jur, Phoebe, ca daca nu ai omorat pe cineva si i-ai ascuns cadavrul aici nu o sa spun nimanui, i-am spus eu solemn.

Ciudat, dar, cand m-a auzit a inceput sa rada. Nu pot sa inteleg de ce! Eu fusesem cat se poate de serios! Of… nu o sa pot intelege niciodata femeile!

-Esti sigur, Niall?

-Da. Normal ca sunt sigur! Hai Pheebs, arata-mi! Deja devin agitat!

-Bine!

Isi lua chitara din colt si, dupa ce apasa butoanele unui mixer de sunete pasi grabit in incaperea de inregistarari.

Muzica porni imediat si vocea lui Phoebe umplu camera.

Loving you ain't easy

That would be the least to say

Though you make me happy

I don't always feel that way

We're a constant round of ups and downs

A  bittersweet come true

That's me

That's you

Sometimes I really love you

Sometimes hate is all I do

That was that is that be

The thing about you

Sure know how to break me

Sure know how to make me smile

Though sometimes you hurt me

Damn you make it worth the while

We're a bit of this a bit of that

A twisted kinda fact

That's us

That's enough

Sometimes I really love you

Sometimes hate is all I do

That was that is that be

The thing about you...

We're a pretty scene we're a broken view

For an audience of two

You're a part of me I'm a part of you

No matter what we go through

Sometimes I really love you

Sometimes hate is all I do

Sometimes I really love you

Sometimes hate is all I do

That was that is that be

That was that is that be...

The thing about you

Acum totul avea sens! Versurile mazaglite, felul cum se purtau si Phoebe si Harry unul fata de celalalt, totul capata contur in mintea mea!

-Niall?

Phoebe iesi din camera si veni langa mine. Era alba ca varul si mainile ii tremurau. De ce? Nici ea nu cred ca stia. Tot ce am putut face a fost sa o iau in brate si sa ii soptesc:

-Trebuie sa ii canti si lui asta…

Cand Plagiezi Din Greseala......Castigi Dragoste (1D FF)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum