Decolarea spre Berlin

93 6 0
                                    

Azi e miercuri. Ultimele ore în țara mea natală din care o să plec pentru câteva luni. Plec pentru mine, ca să învăț, dar mai ales pentru el. Nu știu cum o să-l găsesc când o să ajung acolo, dar o voi face.
Ei bine, mă îmbrac în ceva comod dar care e și stilul meu: un top negru cu bretele, blugi skinny, o jachetă de piele și o pereche de ghete până la glezne, cu toc de vreo 4-5 cm.

(skip time)

Ajung în aeroport, și când ajung, mă întorc și o văd pe mama care se uită la mine parcă rugându-mă să nu plec...
Mama: Ști că nu pot veni cu tine din cauză că bunica ta e la pat și nu are cine să o îngrijească.
Eu: Știu mama, dar nu trebuie să-ți faci griji, până la urmă am o vârstă și trebuie să mă descurc singură. Tu să ai grijă de bunica.
Mama: Cât o să-mi lipsești...
Eu: Și tu mie... O să te sun mereu când o sa am timp liber. Oh, se pare că avionul trebuie să decoleze. Hai vino..(o iau în brațe, ea mă strânge cu toată puterea ei, parcă nu mi-ar da drumul, dar după ne despărțim. Îi fac cu mâna și urc în avion)

In love with a German singer Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum