In love with a German singer

Mai ajungem în Tokyo?

E vineri. Restul săptămânii a trecut așa de repede și fără alte probleme, dar am un presentiment neplăcut, cu toate că dispoziția mea ar trebui să fie alta fiindcă diseară plecăm la Tokyo pentru cursa din weekendul ăsta. Bine că băieții ne-au învoit astăzi pe toți patru pentru pregătiri. Mă trezesc și îl văd pe Bill că deja s-a îmbrăcat.
Eu: Neața ariciule! Plecăm undeva? De ce nu m-ai trezit și pe mine?
Bill: Neața prințesa! Nu te-am trezit pentru că merg cu Tom să rezolvăm ceva, și nu avea rost să te trezesc.
Eu: Ce să rezolvați?
Bill: Nimic important. Dacă tot te-ai trezit, mergi la Leyla că și ea e trează.
El zice că nu-i nimic important, dar îl văd că e nervos. Nu-l presez, oricum o să aflu dacă e ceva.
Eu: Ok. Atunci să vă meargă bine treaba. Dar vino, că nu pleci așa pur și simplu.
Bill vine la mine și ne sărutăm.
Bill: Acum sigur o să ne meargă bine.
Îmi face cu ochiul și pleacă. Mă îmbrac și merg la Leyla. Și ea pare la fel de agitată ca Bill.
Eu: Neața sweetie, ce faci?
Leyla: Neața! Credeam că o să mă plictisesc singură, dar uite că are cine să-mi țină companie.
Eu: Normal că nu te las singură. Dar care e faza de sunteți așa agitați?
Leyla: Păi uite, faza e că...
Eu: Nu îndrăzni să mă minți. Ști că pot afla și singură dacă nu-mi spui.
Leyla: Bine. Ilona i-a dat mesaj lui Tom în care spunea că băieții nu o să ne mai vadă mult, pentru că cu prima ocazie cu care ea ne va vedea pe noi două pe stradă sau oriunde altundeva, va avea ea grijă să nu ne mai întoarcem. Și se pare că băieții se duc în parcul central ca să o găsească.
Eu: Fata aia a mers prea departe. Hai și noi după ei.
Leyla: Crezi că eu nu am vrut să merg? Mamă și ce căpăceală i-aș fi tras până îi sărea bulionul din nas. Dar Tom mi-a zis să nu ies afară din casă, și nici pe tine să nu te las să ieși, altfel Bill nu-mi va ierta asta niciodată.
Eu: Mda, eu tot merg.
Leyla: Nu! Am spus că stai aici!
Eu: Nimeni nu mă ține cu forța în casă!
Leyla nu mai apucă să zică nimic că eu deja ies pe ușă. Îmi iau cele două briceaguri din geanta de pe canapea pentru orice eventualitate.
Leyla: Stai!!! Măcar așteaptă să vin și eu!
Eu: Pe dracu! Ăștia au luat ambele mașini.
Leyla: Au niște motociclete în garaj, dar eu nu știu să merg cu...
N-apucă să termine că eu o iau de mână și mergem la garaj să luăm un motor. Da, știu să merg pe motocicletă de câțiva ani buni și am și permis.
Eu: Urcă!
Leyla urcă în spate și mă apucă de talie. Apăs accelerația și motocicleta o ia ca racheta.
Leyla: Nu crezi că ar trebui să încetinești?
Eu: Crede-mă, am mers în feluri mult mai periculoase decât ăsta. E floare la ureche.
Ajungem în parc în mai puțin de 5 minute. Ne furișăm după un copac și îi vedem pe Bill, Tom, Ilona și alte două fete cum se ceartă. Băieții par destul de pregătiți pentru orice mișcare a lor, dar o a patra fată vine în spatele lor și are ceva în mână. Pare o seringă, dar nu sunt sigură. Evident că intrăm în acțiune. Leyla are un spray lacrimogen, deci și asta ne va fi de folos. Eu arunc unul dintre briceguri înspre fata din spatele băieților. Evident că nu vreau să o omor, deci țintesc în picior. Ochit și țintit. Urlă și cade jos. Atunci eu și Leyla ieșim de după copaci. Băieții se uită confuzi la noi.
Tom: Ok, înainte să întreb cum ați aj...
Eu: Cu motocicleta.
Tom: Ok... Deci?
Leyla: Păi, uite, noi...
Eu: Leyla mi-a spus tot fiind că știa că nu are de ales și evident, am venit aici pentru că de când m-am trezit am avut un presentiment rău, și iată că am avut dreptate. Dacă nu veneam, curva aia vă injecta cu cine știe ce droguri sau mai știu eu ce și nici nu vreau să mă gândesc la ce se putea întâmpla după.
Bill: Ok, wow. De știut că ele pot fi mai periculoase ca noi.
Tom: Și rapide, au ajuns aici imediat după noi.
Ilona: Frumos spectacolul, dar cineva din oamenii mei e rănit de tine (arată spre mine). Deci nu o să scapi de aici nevătămată.
Bill și Tom imediat se pun în fața mea.
Eu: Băieți, dați-vă într-o parte. Asta e între mine și ea și are dreptate.
Bill: Nu mă dau de aici nici dacă îmi dai în cap. Nici să nu te gândești să te bați cu ea.
Eu: Crede-mă, nu ști de ce pot să fiu în stare. Și nu vrei să stai în calea mea de data asta.
Îl apuc de guler și îl sărut lung. El se dă într-o parte până la urmă. Acum stau în fața băieților. O văd pe Leyla care e gata în orice clipă să mi se alăture, ca întotdeauna. De aia țin așa mult la ea.
Leyla: (în șoaptă) Nu te poate doborî, nimeni nu poate.
Aceste vorbe îmi dau și mai multă putere.
Ilona: O să terminăm repede.
Eu: Și eu zic la fel.
Ea sare spre mine exact cum a făcut cu Leyla. Se vede cât de nepricepută e. Îi prezic toate mișcările și o pun rapid la pământ. Celelalte două fete vor s-o ajute, însă băieții le prind și le țin cu încheieturile la spate.
Bill: Noi nu ne băgăm, nu vă băgați nici voi.
De undeva apare și o a treia fată care crede că nu a fost observată, dar Leyla o doboară repede folosind spray-ul și stă deasupra ei.
Leyla: Nici să nu te gândești.
Ilona: Chiar crezi că mă poți opri? Mi-ai rănit sora până la urmă.
Începe să râdă isteric. Aparent și ea are un cuțit, mai subțire decât briceagul meu, dar pe care nu-l observ și pe care mi-l bagă în spate. În momentul ăla ca reacție înainte să îmi pierd cunoștința, scot și eu briceagul și i-l bag la nimereală în burtă.
Bill: Maria!! Nuuu!
Leyla aleargă și ea înspre mine și începe să plângă. Tom îmi verifică pulsul.
Bill: Maria, mă auzi?
Eu deja sunt inconștientă.

(skip 2 ore)

Mă trezesc într-un salon de spital.
Bill stă pe scaun lângă mine și Leyla se plimbă prin salon.
Leyla: Oare mai ajungem în Tokyo dacă nu își revine?
Bill: Ea e mai importantă ca orice cursă.
Ridic capul și mă uit la ei.
Eu: Hei!
Bill: S-a trezit!! Cum te simți?
Eu: Mă doare puțin spatele,dar e totul ok. Sunt în viață după cum vedeți. Ilona cum e?
Bill: Tom a spus polițiștilor că tot ceea ce s-a întâmplat a fost legitimă apărare, așa că ea are de ispășit 2 ani și jumate la închisoare. Și aparent avea și ceva probleme la cap.
Eu: Îmi place ce aud. Mă refer la partea cu închisoarea.
Îl iau pe Bill în brațe și îl sărut. Intră și Tom.
Tom: Oho, s-a trezit și eroina noastră! Cum ești?
Eu: Totul bine, doar o mică durere în spate. Apropo, am auzit ce ai făcut. Mersi!
Tom: Ești iubita fratelui meu, deci ești sora mea. Și fac orice pentru frații mei.
Bill: Mai frumos de atât nu puteai să o spui.
Începem toți să râdem. Mai târziu sunt externată. Am avut noroc că rana nu e adâncă, așa că mă pot desfășura în voie. Eu o iau pe Leyla din nou pe motocicletă, iar băieții vin cu mașinile în spatele nostru. Îmi imaginez cum ar arăta asta pe coperta unei reviste: două fete pe o motocicletă luxoasă și iubiții lor cu Audiurile în spate, ai zice că suntem în filme. Ajungem acasă.
Eu: Apropo, pe a cui motocicletă am luat-o? Aș zice că e a lui Bill, dar...
Bill: Zici bine (zâmbește). Pot să zic că deveniți respectate pe zi ce trece. Adică noi din mașini am văzut cum se uitau oamenii la tine cum conduci motorul. Nu prea vezi fete care să conducă așa, cu atât mai puțin un motor.
Eu: Și încă nu m-ai văzut la volanul mașinii.
Bill: Poate o să am ocazia să văd (îmi face cu ochiul).
Tom: Hai să ne facem bagajele, avem avion în două ore. Și așa am cam întârziat din cauza căpușelor ălora.
Leyla: Ce bine le-ai descris.
Tom o ia pe Leyla pe sus și intră în casă. Intrăm și eu cu Bill.
Bill: Eu deja am bagajul făcut de aseară.
Eu: Eu mai am de băgat doar niște haine și gata.
Terminăm toți cu bagajele și plecăm la aeroport. Zborul e destul de plăcut. Ajungem noaptea târziu la hotel. Mergem în camerele noastre, Tom cu Leyla și eu cu Bill, și adormim repede, fiindcă mâine ne așteaptă o zi plină.

(Bunaaa! Știu că sunt câteva persoane cărora chiar le place povestea mea, și vreau să vă întreb dacă vreți să adaug ceva în plus întâmplărilor din poveste (ex: acțiune, limbaj mai vulgar sau nu, romantism etc) și aștept cât mai multe voturi și păreri ca sa știu cum să continui și dacă trebuie să schimb ceva. Atât momentan. Cred ca următorul capitol îl voi posta până luni, sper. Paaa<3)