Sunt Maria, am 19 ani și am terminat liceul. Acum 5 ani am descoperit o trupă rock germană Tokio Hotel, din care fac parte și gemenii Kaulitz, în vârstă de 20 de ani. Unul dintre gemeni, Bill, mi-a furat inima. Acum vreau să merg în Germania la facu...
Eu: Eu... eu nu știu ce să zic. Sunt cei mai frumoși pantofi pe care i-am văzut de când mă știu. Bill: Și ca bonus, am luat asta. Sper să-ți placă (și îmi înmânează o plasă; scot ce e în ea... efectiv eu chiar cred că visez).
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Eu: Tu... Dar de ce faceți asta? Bill: Pentru că nu în fiecare zi găsești fane așa că tine, care trebuie salvate din fața mașinilor. Sau cu care învățăm în aceeași facultate. Trebuie să ne împrietenim. Tom: Ei bine, ce părere ai? Îți place? Eu: O ador... dar chiar nu trebuia. B&T: Ba da. Au început să râdă fiindcă au spus ceva în același timp. Bill: Du-te și probează-le, să vedem cum îți vin. Urc în cameră și mă schimb. Îmi las părul pe spate și îl piaptăn. Mereu am avut părul ondulat, așa că nu-mi trebuie ondulator. Cobor și gemenii își ațintesc privirile asupra mea. Tom: (fluieră și începe să se joace cu piercingul lui) Bill: Arăți perfect. Și ești atât de provocatoare (spune el în șoaptă, dar mă prefac că nu am auzit asta. Iiiiiii, el chiar a spus așa ceva). Tom: Hai să... Bill: ... mergem! Mai repede. Abia aștept să ajungem acolo!!! Bill e foarte încântat. Mă bucură acest fapt. Nici Tom nu e mai mai prejos de Bill. În drum spre club, Tom dă drumul la muzică și începe să cânte împreună cu fratele lui. Bill: Cântă și tu! Doar ști piesa, nu? Eu: Normal. Vă știu toate piesele! Și după începem toți: "We don't wanna suffocate! We are dogs unleashed, we are dogs unleashed, WE ARE DOGS Unleashed. Touch me, treat me, love me, feed me..."
Ajungem la club și Bill, ca un adevărat gentleman mă ajută să cobor din mașină. Tom coboară și el și intrăm în club. Curând îi întâlnim pe Gustav și Georg care le spun gemenilor că ar trebui să își facă programul mai repede până nu se îmbată vreunul și nu mai pot cânta. Așadar asta înseamnă că ei o să cânte. Aici. Acum. O să fiu la un fel de "concert" Tokio Hotel. Yeyyyy! Bill: Bine. (se întoarce la mine) Vino! Nici nu apuc să spun ceva că Bill mă ia de mână și mă trage spre scenă. Bill: Așa. O să stai aici în primul rând, ca să nu te pierdem din vedere. Tom: Noi avem grijă de tine până te întorci acasă. Eu: (prefăcându-mă că nu-mi convine) Dar dacă vreau să beau ceva? Tom: Aștepți. Sau spui unuia dintre noi, dar cum cântăm, nu prea e valabilă varianta asta. Bill: Nu o să-ți mai fie sete în următoarele momente (spune el zâmbind viclean și făcându-mi cu ochiul). E clar că a plănuit ceva. Și eu nu am decât să aștept să văd ce se întâmplă. Uff.
Ei urcă pe scenă. Încep să cânte. Vocea lui angelică, ca de obicei, mă face să mă topesc. Însă acum el cântă în fața mea, îi aud vocea mai clar ca niciodată... Și încep și eu încet fără să-mi dau seama: "Hello, the end is near, hello, we'll still standing here, the future just begun, on the darkside of the sun, on the darkside of the sun...". Bill mă privește atât de mândru, cu un zâmbet atât de frumos, și mă pomenesc că începe să se îndrepte spre mine, având din nou zâmbetul viclean pe față. Cred că îmi cam dau seama care e planul lui. Aș vrea să fug, dar nu pot. Și se întâmplă exact ce credeam eu. Mă ia de mână și mă trage cu el pe scenă. Bill: Vreau să vi-o prezint pe Maria, noua noastră prietenă. În noaptea asta vreau să cânt împreună cu ea (și își întoarce capul spre mine, având o privire complet nevinovată). Nu îmi place că a făcut asta fără să mă întrebe înainte, dar nu mă pot supăra pe el. Niciodată nu o să mă pot supăra pe omul ăsta. El e viața mea, chiar dacă nu știe asta încă. Începe să cânte apoi se îndreaptă cu microfonul spre mine. Încep și eu să când, încercând să-mi ascund emoțiile. Fețele noastre sunt atât de aproape. Iar mă pierd în ochii lui. Nu-mi mai pasă de nimeni și nimic. Vreau doar... să-l sărut.
(skip time)
Coborâm de pe scenă și ne îndreptăm spre bar. El comandă 5 shoturi. Bill: (îmi întinde un shot) Pentru cântăreața noastră! Toți dăm shoturile pe gât. Ei mai comandă câte un shot. Îmi mai ia și mie unul. Tom: Hai să ne îmbată (bea și shotul ăsta).
Bill: Asta și era intenția mea. (El vrea să ne îmbatăm? Adică și eu?) Eu: Nu am nimic împotrivă. Nu m-am mai îmbătat de la balul de absolvire, unde m-am trezit dimineața că dormeam pe jos și câinele în pat. Ei au râs. Georg: O să se înțeleagă bine cu noi. Îmi place temperamentul ei. Gustav: Da. Deja i-a cucerit pe Bill și Tom (și începe să râdă, la fel și Georg). Eu mă întorc spre gemeni, care își feresc privirile, dar după Bill se uită la mine. Avea o sclipire în ochi... ori era beat, ori era altceva. Bill: Vreau să vorbim despre ceva. Vino! (iar mă ia de mână și mă trage după el. Cred că ăsta a devenit obiceiul lui.) Tom se uită și cred că înțelege despre ce e vorba, fiindcă zâmbește de parcă se întâmplă ce ar trebui să se întâmple. Bill mă trage după el, urcăm pe niște scări și mă trezesc într-un hol unde sunt mai multe camere. Bill mă trage în una din ele. Intră și el și încuie ușa. Se uită la mine, parcă așteptând să-i spun eu ce să facă. Pare a fi camera lui, după designul și obiectele care se află aici. Încă se uită la mine, iar eu realizez ce acord vrea să-i dau...
