Baiatul cu catei ||PAUZĂ||

Relatie noua si mutarea

După-amiază am mers la adăpost. Aidan încă nu ajunse ceea ce înseamnă ca am timp sa meditez asupra problemei care vad ca s-a inrautatit. Începem cu începutul: sunt pe punctul de a rămâne corigentă la fizica si Nick vrea sa ne impacam. Ce naiba?! Cat de proasta sa fiu sa accept. Adica, ceea ce mi-a facut el e foarte urat. Nu pot să-l iert asa usor. Dar totusi modul in care m-a sărutat azi in pauza...offf! Mi-e dor de el.
Mi-e dor sa il tin in brate, să-l sărut, sa ne întâlnim in parc...simt cum o lacrima îmi curge pe obraz. Nu, Ella, nu acum! Nu plânge acum! Te poate vedea Aidan, proasto! Aud usa trantindu-se. Îmi sterg repede lacrimile si il vad pe Aidan cum se așează pe canapea. Părea desul de nervos. Mă asez lângă el si se uita ciudat la mine.

- Ai plâns?

-Nu, de ce ai crede asta?

-Esti rosie la ochi si asta înseamnă ca ai plâns. Ce ai patit?

-Nimic....sau poate....

-Ella...?

-Nu e important pentru tine. Adica, nu trebuie sa iti umpli capul cu problemele mele.

-Ella, chiar îmi pasa de tine.

Tocmai a spus ca ii pasa de mine?! What?! Si problema s-a agravat mai tare.

-Pai, sunt pe punctul de a rămâne corigenta la fizica si Nick...

-Ce a mai facut acum dobitocul ala?!

-Mi-a cerut o sansa...sa fim iar împreună.

-Si tu vei accepta?

Se vedea in tonul sau o urma de tristețe si amagire ca si cum cineva i-a omorât visul pe care il avea de mic copil.

-Nu stiu. Nu cred. E prea dificil. Mi-e dor de el, dar nu îl pot ierta. Mă doare. Intelegi? Mă doare...

Si lacrimile îmi curg pe obrajii fierbinți. Aidan ma prinde intr-o imbratisare calda si ma mângâie pe par.

-Totul va fi bine. Stai linistita. Daca vrei te ajut eu la fizica. Chiar îmi place materia si am fost la olimpiada, deci te pot medita daca vrei.

-Chiar poti? Oh, Aidan! Mersi mult.

Îl sărut pe obraz si acesta se înroșește, eu la fel. Aplec capul, dar observ ca el încă mă tine in brate. Mă dau înapoi când realizez ca nu e bine sa fim asa apropiati. Mă uit la el, iar el zambeste.

-Ce s-a întâmplat?

-Stii ce e ciudat?!

-Nu, ce?

-Pactul nostru. Eu pe role, tu cu chitara.

-Ba nu. E super! Ca tot veni vorba. Poti sa mă inveti sa cant la chitara ta. Pana îmi iau eu una.

-Da, desigur. Dar sa facem cumva ca sa nu creadă Ema ca e altceva.

-Da, ar fi mai bine. Nu ca mă ascund de ea, dar nu vreau sa creadă ca ma dau la iubitul ei. Dar tu ce ai patit? Erai cam nervos când ai intrat.

-Oh, nimic important.

-Aidan, poate te pot ajuta.

-Pai,mama pleacă saptamana asta in Chicago pentru a găsi un apartament. Vrea sa ne mutam acolo din cauza serviciului. Eu vreau sa rămân aici pana la terminarea liceului, dar ea nu crede ca sunt in stare sa mă descurc singur. Daca gaseste azi apartamentul, pana la sfarsitul săptămânii ne mutam.

-Ce?! Nu poti face asta. Adica, cum rămâne cu adăpostul de catei. Cu Ema, cu tot.

-Pai, trebuie sa o conving cumva ca ma pot descurca. Aici vine problema.