–Zayn?
Încă cu acel zâmbet fermecător în fața mamei mele, Zayn își exprimă bucuria prin îmbrățișarea sinceră pe care o simte din partea mamei mele în timp ce eu doar admir acest peisaj. Se pare că totul nu este chiar atât de greu de înțeles în viața mea deși unele lucruri sunt foarte greu de explicat. Mai întâi Zayn care era în viziunea mea există și acum mai este și un fel de prieten cu mama mea și bonus profesor. Aș fi vrut să existe un fel de comunicare între mintea mea și rațiune pentru a putea să accept că de fapt nu visez.
–Bună ziua doamnă! Îmi cer scuze din partea tatălui meu că nu a putut să vă facă o vizită şi știu ca nu o să vă mulțumească acest fapt așa ca am adus eu cadoul promis!
–Este în regulă Zayn!
Zayn îi înmânează cadoul iar privirea mea cercetează reacția mamei mele care pare destul de încântată.
–Și desigur v-am adus fiică întreagă acasă! Din câte am înțeles nu a avut o perioadă bună deloc și sper că se va vindeca repede.
Mama doar aprobă din cap uitându-se la mine.
–A fost un accident destul de tulburător pentru familia noastră și ai dreptate în această privință, Adelin o să fie bine.
–Mă bucur să aud asta doamna Andreson! Atunci eu voi pleca și așa am foarte multe de făcut dacă tot a început anul școlar. La revedere Adelin, la revedere doamnă!
Cred că mintea îmi joaca feste în acest moment. Doar privirea mea care îi analizează plecarea deduce faptul că nu sunt capabilă nici să îi răspund cuvintelor lui politicoase. Desigur că mama mea nici nu a băgat de seamă acest aspect pentru că îndată îmi face semn să întru în casă alături de Leyla. Totuși ceva nu îmi dă pace și nici așa zisul cadou deloc care zace în brațele mamei mele protectoare. Poate par paranoică, dar pot să observ fericirea din chipul ei obosit când îl deschide în așa fel ca să nu observ ce se află în el. Mă încrunt imediat spre Leyla dar se pare că nici ea nu este mai prejos decât mine. Îmi face semn spre camera mea, iar eu mă conformez de îndată.
–Tu ai observat cât de ciudat a fost totul? Mai întâi faptul că Zayn îți cunoaște mama iar acum cadoul? Sigur se întâmplă ceva! Tu nu crezi asta?
–Cred că exagerezi Leyla, asta cred! Este doar o coincidență și atât!
–Adelin mă jur că nu pot să te înțeleg! Tocmai profesorul nostru a fost drăguț să ne ducă până la locuința ta și faptul că deja avea plănuit să vină aici face lucrurile și mai complicate. Bonus te-a salvat când erai cât pe ce să leșini în fața noastră!
Îmi dau ochii peste cap când îi observ privirea care sigur ar trebui să mă îngrijoreze. Cine știe ce idee are în capul ei plin de fantezii.
–Stai așa puțin! Tu ai reacționat cam dubios când el te-a prins în brațele lui și nu încerca să mă minți pentru că s-a văzut destul de bine! Ce se întâmplă de fapt în mintea ta Adelin?
Deși pare mai mult ea suspicioasă decât mine nu pot să nu aprob tot ce gândește în momentul de față despre mine. Știu că tot ce s-a întâmplat a fost în mintea mea în momentul în care ea mi-a distrus încrederea și oarecum coma în care am fost mi-a distrus toată rațiunea. În inima mea știu că ar trebui să am toată încrederea în prietena mea pentru că oarecum ea chiar a încercat să fie alături de mine la fiecare pas, fie el greu sau ușor. Sper ca Dumnezeu sa îmi ofere tot sprijinul pentru ceea ce urmează să fac.
–Uite Leyla ceea ce urmează să spun sigur va fi ceva de necrezut, dar știu că tu chiar ai nevoie la fel ca mine de încredere și știu că oarecum vei încerca să mă înțelegi.
Observ cum încercă să își astupe nerăbdarea deși este conștientă și ea că nu poate. Trag aer adânc în piept continuând.
–Cât timp am fost în comă am trăit un fel de vis în care deja domnul Malik era prezent în viața mea exact fix ca un profesor și deși totul ar fi fost ca în această situație nu este chiar așa. Într-un fel am ajuns să ne îndrăgostim unul de altul și îmi pare rău că spun acest lucru, dar ai ajuns să simți și tu același sentiment pentru el. A fost ceva dureros pentru mine până în momentul în care a a apărut mai multe situații care ne-au făcut să ajungem să fim despărțiți unul de altul.
Încerc să scurtez cât se poate de mult tot ce am visat pentru a nu complica situația mai mult decât este. Știu că pentru ea nu este destul de greu de crezut digerat tot ce a auzit fapt ce privirea ei o trădează. Îi simt confuzia de pe chipul ei schimbător făcându-mă să îmi pară rău pentru că am reușit să mărturisesc totul în fața ei.
–Tu vrei să spui că tu ai trăit o parte din ce se întâmplă în inconștiență ta? Nu îmi vine să cred! Tot ce spui pare destul de ireal! Sigur nu delirezi?
Cred că în acest moment ea glumește deși se pare că în cazul ei este destul de rațional. Rar să auzi aceste invenții din partea unei fete care a trecut printr-o fază mortală.
–Sigur nu o fac Leyla și nici nu aș fi avut motive să mint asta este clar! Ai vrut o explicație iar aceasta este cea mai sinceră din partea mea.
–Wow asta explică multe! Deși țin să menționez că deși știu că în visul tău eram un personaj negativ aici în viața noastră reală niciodată nu o să îți fac rău. Ști de ce? Pentru că tu ești ca o soră pentru mine și mereu o să îți fi alături indiferent de ceea ce simți sau ce se întâmpla în viața ta!
Imediat ce își sfârșește discursul brațele mele nu ezită să o strângă într-o îmbrățișare sinceră cât și plină de iubire. Niciodată nu am crezut că pot să fiu considerată de ea drept o soră în care își poate pune toată baza. Poate că mintea mea mi-a înșelat toate sentimentele și m-a făcut să nu văd că tot se face ea pentru mine este doar pentru binele meu.
–Ești cea mai bună prietenă Leyla și nu aș vrea în viața mea să te pierd! Nu te voi părăsi niciodată!
–Nici eu Adelin....
Dar oare așa să fie?
CITEȘTI
profesorul // volumul 2//
Fanfiction" Am trăit într-o lume plină de iluzii în care tu erai lângă mine și m-am trezit intr-o realitate în care nu știai de existența mea, ochii mei, numele meu... Am trăit intr-un păcat și totuși nu m-am simțit niciodată atât de fericită... În sfâ...
