profesorul // volumul 2//

Capitolul 8

  
Adelin

În mintea mea totul nu poate fi atât de clar pe cum pare din vorbele persoanei care în acest moment oprise la destinația mea finală. Poate ca par destul de imatură să înțeleg tot ce s-a întâmplat într-un timp atât de scurt iar acest fapt devine destul de greu de suportat. Pe parcursul acestui drum niciun semn din partea lui nu am primit în legătură cu acest ciudat adevăr nespus abia intr-o situație foarte necorespunzătoare. Probabil creierul meu prefera acest anunț într-o mică adunătură de familie.

—Pământul către Adelin!

Observ o mână fluturând în fața mea iar primul meu gând e să mă fixez cu privirea spre aceea persoană care evident se întreabă ce o fi cu mine. Abia acum realizez cât de prinsă eram în gândurile mele.

—Îmi cer scuze, tocmai mă gândeam la mama.

—Am observat.

Se uită confuz la mine așteptând probabil să îi explic situația pe care tocmai am inventat-o în mintea mea.

—Cred că ar fi cel mai decent să plec dacă tot am ajuns. Îți mulțumesc pentru drum verișorule!

Îi replic destul de acid din cauza vești pe care am primit-o iar acest lucru îl face să rânjească de parcă i-am zis ceva destul de comic. Mă uit nedumerită la el în timp ce următorul gest îmi face inima să prindă destule bătăi duse la palpitați. Mâna lui se poziționează pe piciorul meu destul de delicat cercetând toată zona. Respir și expir încet încercând să nu leșin în fața lui. Își apropie fața ușor până ajunge aproape de buzele mele șoptindu-mi lucruri care mai mult ca sigur nu eram în stare să le aprob.

  —Din fericire nu sunt nicio rudă cu tine și mai mult ca sigur nu ți-ai fi dorit acest lucru pentru ca în mintea mea știu deja care este dorința ta cea mai mare.

  —Poftim?

  Îi răspund cu o voce destul de joasă dar ușor de înțeles cat de multe emoții pot transmite prin ea.

—Ce ai auzit Adelin, știu ca în sinea ta ești atât de îndrăgostită de mine și nu poți nega acest fapt! Te văd mereu cum te agiți în prezența mea și cat de dornică ești să mă ai lângă tine. Nu nega te rog !

   Ușor observ cum buzele lui se aşterne peste ale mele dând naștere unui mic sărut abia existent. Simt cum nu mai sunt atât de puternică să revin cu mintea în cunoașterea rațiuni iar în ciuda faptului ca ar trebui să gândesc de o mie de ori la ce se întâmplă nu pot să neg așa cum el nu și ar fi dorit. Nu pot să realizez că el intr-un fel mă place pe mine o copilă instabilă emoțional.

   —Nu te oblig să te deschizi chiar în acest moment să ști ca îți voi oferi acel timp ca să scapi de emoțiile tale față de mine și să ne bucurăm cu adevăr de sentime...

    Nici nu apuca să termine propoziția căci buzele mele le astupă din nou pe ale lui de data asta sărutul ducând la ceva mai pasional decât s-ar fi așteptat el vreodată dar se pare că nu se lasă acaparat de confuzie și aprofundează toată scena prin mișcările mâini lui care duce spre zona mea intimă. Tresar ușor în sărut făcându-l să o retragă în semn de înțelegere.

—La asta nu mă așteptam Adelin, sunt impresionat!

Mă înroșesc în obraji fapt ce îl face să chicotească.

—Sincer cred ca eu sunt destul de impresionată de gestul meu domnule Malik și sincer încă încerc să analizez tot ce se întâmplă dar da, nu voi nega faptul ca îmi aduce-ți în inima mea neliniște. Chiar te plac mult!

—Este tot ce voiam să aud. Acum fuga ca ai lecții de făcut!

Îmi oferă încă un sărut în semn de plecare în timp ce zâmbetul meu nu încetează să apară. Îmi fac curaj până la urmă să părăsesc terenul său în ciuda faptul ca nu îmi doresc asta de fapt. Tot ce am vrut și tot ce am gândit tocmai s-a adeverit și sper ca acest lucru să devină un nou început în etapa mea pe care o numesc viața împlinită...

Zayn

După ce părăsesc ultima mea destinație care ducea la mai multe acțiuni ajung într-un final aproape de casa mea plină de conflicte neterminate la fel ca și situația din pantaloni mei de altfel. Știu și probabil devine destul de confuză situația, dar sunt aici să luminez totul. Probabil par destul de egoist dar ca orice bărbat am nevoie de distracția mea și la cine să apelez decât la o fetiță destul de îndrăgostită încât să nu-mi strice reputația. Ar fi destul de prostesc din partea mea să nu mă folosesc de inocența ei și să nu mă distrez cat îmi permite timpul. Știu ca va fi o perioadă cam dificilă până cade cum trebuie în capcana mea dar nu o pot numi imposibilă având în vedere ca mai mult ca sigur v-a accepta să se culce cu mine, dar până atunci trebuie să mă adaptez la ce am acasă.

—Ai ajuns într-un final.

Draga mea viitoare soție savurează cafeaua în timp ce se uită atentă la niște foii care mai mult ca sigur este materialul de predare pentru mâine la școală.

—Pot să ajung și peste două săptămâni draga mea, ți-am mai spus ca pe tine nu trebuie să te intereseze ce fac eu!

Dintr-un gest nebun îi arunc cafeaua din mână făcând-o să se uite destul de speriată la mine iar acest lucru mă face mult mai puternic decât ar trebui și bineînțeles mult mai mulțumit.

—Zayn ce dracu te-a apucat!

Îi bag mâna în gât în timp ce o forțez să își ducă gura spre bărbăția mea și fără nicio reținere desfac fermoarul obligând-o să o sugă așa cum mi-aş fi dorit ca Adelin să o facă. Știu ca nu pare corect pentru niciuna dintre ele dar aici nu pot să mă învinovățesc. Sunt bărbat și fiecare bărbat are nevoie sale, corect?