Zayn
–Pot să știu și eu ce a fost în capul tău când te-ai gândit să le conduci pe acele fete acasă la ele? Tu şti câtă treabă avem?
Puteam să jur că va deschide din nou acest subiect pe care nici nu l-am vrut să-l discut tot parcursul drumului din simplu motiv care sigur ar fi adus la mai multă stare de nervozitate pentru mine. Ştiu că are acele apucături de gelozie dar să fiu al naibi dacă are o logică în capul ei. Pur și simplu am încercat să ajut o elevă care nu se simte bine în contextul medical şi bonus la tot tărăboiul pe care îl face, tocmai ea m-a pus să o ajut ca să nu pățească Adelin ceva. Totuși ar trebui să o înțeleg pentru că așa sunt femeile de fapt, nebune şi isterice.
–Vezi că deja exagerezi, bine? Mai avem puțin și ajungem.
—M-am săturat să mă rog de tine în fiecare zi! Nu poți să fi puțin realist?! Mai ales că mama soacră este deja acasă!
—Poți să nu mai țipi ca ultima crizată? Deja mă faci să plec de nebun pe străzi! Înțelege că nu te pune nimeni să te căsătorești cu mine!
Imediat observă cum opresc mașina în fața casei mele şi fără niciun gest de compasiune față de mine îşi scoate centura în timp ce coboară zgomotos din mașină. Trântește uşa furioasă fapt ce mă face să o înjur de toate cele sfinte. Înțeleg că este nebună dar nici să se răzbune pe mașina mea.
—Dacă te mai prind că trântești ușa mă jur ca te las pe străzi!
Ochii ei se măresc considerabil când aude amenințarea mea nu prea plauzibilă. Sincer asta ar merita, dar ştie și ea că inima mea este mult prea miloasă pentru acest gest indiferent de persoană.
—Nu îmi vine să cred ca trebuie să îți suport toate fițele doar pentru ca te iubesc!
—Nu te pune nimeni să o faci.
Îi răspund liniștit în timp ce îmi împreunez mâna cu a ei. Trag din țigareta abia aprinsă şi pot să îi observ chipul plin de lacrimi care începe să aibă o speranță când realizează gestul meu.
—Ai spus că mama este deja aici, nu?
Adelin
–Tu ești sigură că vrei să înveți? Deja m-am plictisit!
Leyla, care evident îmi strică bună dispoziție, stă comodă pe patul meu de parcă viața ei ar depinde de el. Intr-adevăr nici eu nu am un interes pentru a putea să mă facă concentrată pe învățat. Tot ce este în mintea mea face referire la Zayn. Abia dacă pot să îi uit brațele care m-au cuprins fără nicio teamă în încercarea de a mă salva de căzătură și tot romantismul pe care l-a dovedit în mintea mea. Ştiu că nu are nicio legătură ce s-a întâmplat în timpul inconștienței mele cu realitatea, mai ales ca este cu un pas aproape să se căsătorească iar acest fapt doare mai tare decât orice altă notă proastă fix la materia pe care el o predă. Mi-aș fi dorit din toată inima să nu fi apărut din nou în viața mea.
—Sunt sigură că nu vreau să fiu corigentă.
—Te referi la domnul Malik? Sigur nu o să te lase!
Chicotește de parcă am fi deja un cuplu.
—Dacă ți-am zis de ce mi s-a întâmplat când eram în comă asta nu înseamnă ca e așa și în realitate Leyla plus că este căsătorit!
—Nici chiar așa Adelin nu exagera, este pe cale să fie deci practic nu este.
Într-un fel are dreptate cu faptul că încă nu este căsătorit și deși asta sună mult prea bine pentru inima mea nu mă ajută de loc să fiu mai bine într-un mod plăcut sufletului meu.
—Nu este problema mea ce se întâmplă în viața lui personală înțelegi?
Deja simt cum mă cuprind nervi și nu înțeleg de ce nu pot să mă calmez. Poate nu a fost cel mai drept să îi spun ei ce se întâmplă în viața mea.
—Cum spui tu Adelin eu doar am vrut să mai destindem atmosfera asta stresantă care sincer nu prea ne ajută, mai ales ca mama ta a primit un cadou cam suspect de la el nu?
—Sincer acest lucru este discutabil și puțin cam straniu! Adică nu înțeleg ce treaba ar fi avut domnul Malik cu mama sau mai bine zis tatăl lui.
—Nu știu ce să spun despre asta, dar dacă tot suntem acasă la tine și cadoul evident este aici nu ar fi cam interesant să vedem ce se află în el?
Total plină de curiozitate decid până la urmă să las acest gând nepotrivit care sigur ar duce la supărarea mamei mele. Știu că nu ar trebui să fie un motiv de neînțelegere având în vedere că este doar un simplu cadou, dar modul în care mama mea îl ținea sigur nu era unul neimportant. Sigur se întâmpla ceva putred de când m-am trezit din inconștiență iar acest lucru va duce sigur la adevăruri care nu vor să fie descoperite.
Zayn
—Deci s-a stabilit, luna viitoare ne pregătim pentru nuntă!
Anunțul mamei mele nu face decât să îmi strice buna dispoziție prin simplu fapt ca îmi aranjează viața mea cea care a fost o dată libertină. Înțeleg și sunt total de acord că tipa este o femeie bogată și sigur mi-ar asigura multe în viața, dar să fiu al naibi dacă nu pot să mă descurc și singur în viață. Faptul ca am ajuns profesor o mulțumește pe mama dar nu și bani. Tot se gândește la traiul ei și cat de mult pot să o ajut la bătrânețe pentru ca în viziunea ei eu sunt cel care trebuie să Îi îndeplinească condițiile.
—Oricum am deja totul planificat, doar ca am nevoie de ajutorul și opinia dumneavoastră despre acest aspect.
—Normal ca te voi ajuta cu orice draga mea, ști doar ca esti ca o fată pentru mine!
Deja plictisit de aceste minciuni din partea acestor femei care îmi distrug viața, deci să mă uit în telefonul meu care mă anunță ca am primit un mesaj care nu îmi este prea cunoscut, atașat bineînțeles de el, o poză care îmi face zâmbetul să crească considerabil.
"Ce spuneți domnule profesor, aveți timp sa mă meditați ;) ?"
CITEȘTI
profesorul // volumul 2//
Fanfiction" Am trăit într-o lume plină de iluzii în care tu erai lângă mine și m-am trezit intr-o realitate în care nu știai de existența mea, ochii mei, numele meu... Am trăit intr-un păcat și totuși nu m-am simțit niciodată atât de fericită... În sfâ...
