Video Games

Capitolul 3

Eram confuză, prea confuză. Totul s-a întâmplat așa rapid si deasemenea a fost și sec. Nu stiu, am ascultat ce a spus. De ce am facut asta? Imediat dupa toate astea am mai avut cativa clientii, dar cel numit si seful meu a fost atat de diferit. Nu, nu îmi place deloc ce am făcut și habarnam cum m-a ales pe mine. M-ai iau o gura din paharul pe jumatate baut pentru a mă liniști. Picăturile curg din robinetul destul de ruginit lăsând sunetele alea enervante: pic-pic.

Și faptul că eram speriată, și deasemenea ca și acum sunt și chestia că sunt bipolara în fiecare minut al zilei. Nu pot renunța numai din cauza acestei întâmplări stupide. Vorbesc numai tâmpenii.

Mă ridic de la masă nervoasă, și mă ghemuiesc în micul colț al camerei. Fiind aproape de birou, întind mana până să ajung la acestea, iar degetele ating suprafața ecranului. Îl iau cu dorința sa nu îl scap din nou și răsuflu ușurată. Umblu prin contacte până ajung la numele Maddy, să o sun? Nu, mai bine îi trimit un mesaj.

Hei, cum decurg lucrurile pe acolo bruneto?

Astept cateva secunde iar telefonul scoate un tiuit.

Destul de okay, vorbim în cateva ore, am treaba.

Oftez când citesc mesajul. Nu are nici o treabă doar vrea să scape de mine. Privesc în jur, e seară și mie foame... și frig. Fac un botic mic de cățeluș, așteptând sa mă ridice cineva. Mie lene, mie foame, mie frig. Urăsc totul!

Alrma telefonului îmi strapunde prin urechi facandu-ma să mă trezesc cu o mare durere de cap. Am dormit în colțul camerei, cu capul intr-o pozitie nu destul de frumoasă. Mimez un "Auch" și frec ușor zona afectată . Strang ușor ochii și mă ridic de pe jos leneșă. Ochii imi sunt înlăcrimați și încerc să desting puțin încăpere răvășită.

Ajunsă la baie in cateva minute îmi așez pe periuță puțină pastă de dinți și încep să frec pe suprafața acestora.
Dupa ce îmi termin aproximativ toată rutina de dimineață, ma trezesc cu cineva la usa. Desting poștașul cartierului si ma uit întrebătoare la el.

Nu mai stă pe gânduri să mai scoată cateva cuvinte și îmi înmânează un plic alb.
Mormăi un "Mulțumesc" și închid uşa.

Ce poate fii? O scrisoare ceva, oricum sper să mă mulțumească. Rup plicul și scot la iveală niște banii destui de mulți. Așa repede decurg lucrurile la compania asta? O micuță hârtie se strecurase prin aceștia, și o scot la iveală:

Mulțumesc ;)
- Harry Styles

Ma înfurii la vederea numelui, știam cine e, și încă stiu de ce îmi mulțumește, tot ce s-a intamplat aseară, cum am mai spus totul s-a întâmplat brusc. E ca și cum acest om păzește fiecare anguajata a lui, sunt urmărită oare? Asta e o întrebare de copii mici.

Iau banii și îi pun în geanta maronie de pe scaun. Îmi dau o palmă mintală când îmi reamintesc că săptămâna asta am liber pentru a învăța la examenele de biologie și chimie. Ar trebui să fac asta...

Mă îndrept spre camera de alături și caut disperată prin rucsac până gasesc cărțile și caietele. Le arunc pe biroul prafui deschizand mai întâi manualul de anotomie. Citeam cuvintele, încercăm sa le rețin și în mare parte așa trecea timpul, la ce a trebuit să fac ieri a trecut mult mai greu.

După câteva ore de învățat am facut o mică pauză, mică e prea puțin spus. Am decis să mă duc la un barul meu favorit să mă liniștesc, eram deja cu capul în nori din cauza tocitului.

***

"O Cola fără zahăr!"zâmbesc chelneriței.

Aștept ceva timp, dar norocul se pare ca nu a fost cu mine, pe scaunul din fața mea se aseaza incredibilul Louis. Oh doamne il detest așa mult.

" De ce nu mi-ai răspuns păpușă? Credeai că o să te pap?" rade batjocritor, iar eu imi dau ochii peste cap.

" Nu, dar m-am săturat sa îți aud vocea de mierlă! " zâmbesc.

Și tu o aveai când îmi strigai numele acum câteva săptămâni ! " rade și mai tare și se lasă pe spătarul scaunului.

Își bate cineva joc de mine? Am vrut un suc, nu el... Și legat la ce zice avea dreptate m-am culcat cu asta si regret noaptea aia. Doar când mă gândesc la asta am tentația să vomit.

" Pentru ce ai venit aici? " mă aplec în fața lui.

" Să îți arat cât de curva ești! " mă jignește.

"Și tu ce ar trebui să fii? "

Ridică din sprâncene.

" Eu sunt ceea ce sunt. " spune simplu.

" Și ce ar trebui să fii?" ridic o sprânceană plictisită.

" Nu o mai fă pe prosta,deja te-ai bagat într-un mare rahat! " înjură.

Mă încrunt si rămân surprinzător cu gura deschisă.

" O sa iti explic data viitoare în patul meu! " spune și se retrage încet de la masă privind pe cineva după umărul meu.

"Ai un pat măcar? "

--------

Am postat! uhu! party! scuze pentru ca nu am mai postat de mult, dar lipsa de inspiratie. Si scuze si pentru ca capitolul e mic si pentru greseli.