Video Games

Capitolul 6

" Pot intra? " râde ușor.

" Ce vrei? " ridic tonul serioasă.

" Un pupic, dar asta cred ca nu e de ajuns!" zâmbește.

" Louis potolește-te! "

Își lasă greutatea corpului pe bucata de lemn uzată, la aceasta mișcare prevăzută nu își va mişca fundul de aici prea curand.

" Atunci, pot sa mă poftesc singur in aceasta minunata casa! "

Își bate joc de mine! E ultima persoană la care m-am gândit sa apără.

" Pleacă Tomlinson, vrei să faci cunoștință cu poliția? "

Izbesc ușa, dar desigur nu își inceteza jocurile anormale, iar aceasta revine la normal.

" Nu am venit aici ca sa îți fac necazuri. Am venit să te ajut, cred... " se încruntă.

" Si pentru ce e ajutorul ăsta?"

" Lucrezi la VideoChat, nu? " scoate un chicot.

Înghit în sec la întrebarea lui, stie chiar tot despre mine? Nu mă mira, e Louis Tomlinson, se bagă in orice viața personală a unei fete, dar parca la mine și-a făcut simțit prezența ca un spion. Nu sunt destul de bună la mințit persoane, deci ce pot face?

Mimez un "da" nesigură pe puterile mele, iar Louis își dezvăluie dintii alături de un zâmbet strâmb în colțul gurii.

" Acum o sa îți bați joc de mine vei face un alt lucru penibil? " îmi dau ochii peste cap.

" Nu, doar voiam să stiu și sa te duc undeva, de data asta nu o călătorie până la mine acasă. " răde .

" Poftim, nu o sa mai ies niciodata cu tine, mai ales dupa cele petrecute! " ma stramb.

" Sigur vrei și tu să vezi..."

" Ce să vad? " înghit în sec speriată la accentul lui serios.

" Deci dorești să vi, sau mă faci să te iau cu forța? "

" Doar așteptă sa mă îmbrac... "

***

Sunt o proastă și jumătate că am acceptat să merg alături de el, dar deși cand i-am auzit vocea serioasă am avut puțină încredere în el.

Deseori imi pun mult machiaj pe suprafața feței, dar cred că sunt mult prea obosită sa imi torn valul de cosmetice pe pleoape și pomeți.

Louis ma aşteaptă în mașina parcată în fața blocului și pun la pariu ca numără secundele. Deschid ușa ruginită a blocului, iar cu pașii mari mi-am pus si ținta pe Gallardo-ul negru. Dacă mă duce la Harry, Harry Styles denumit și șeful meu?

" Unde ma duci? " am spus când am ajuns in mașină.

" O sa vezi cu propii tai ochi..
"

A trecut cam 10 minute de când am plecat spre destinație si sunt al naibii de obosita fata de cand am plecat. Louis m-a presat să nu mai pun întrebări afurisite, îl facea nervos numai pentru niște lucruri mărunte. Mi-a stat tot drumul cu gandul la unde m-ar putea târî sau la familia hapsâna în care am crescut atâția ani nenorociți . E ciudat, cred și eu...

" Am ajuns, așteaptă câteva minute aici, nu o să te fure nimeni! " rânjește obraznic cu subîntes.

Aprob ușor din cap și pleacă spre înalta clădire veche de afaceri, situată în dreapta mașinii.

Mi-e frica totuși, dacă tot merge acolo s-ar putea să mă prezinte cuiva apropiat lui sau poate a uitat ceva în biroul lui unde probabil lucrează.

Nu l-am vazut niciodată pe Louis să se comporte așa drăguț cu mine fără să încasez jigniri de la dânsul la adresa mea, cum ar veni hainele cu care mă îmbrac sau.. sau trecutul.

Las corpul agitat să se liniștească pe scaun și fără nici o ezitare încerc să las totutul de o partea. E frumos așa, e frumos chiar daca sunt captivă în masina asta de milione. Am un moment de pace, doar unul cred, și îi mulțumesc Domnului pentru asta.

" Cred că Louis nu o să se supere daca te "răpesc" un timp în lipsa lui. "

" Nu tu din nou! "

------

Scuze pentru întârziere capitolului si greșelile gramticale ale acestuia, am avut niște probleme și nu am putut posta mai des de atât. Vă multumesc ca citiți cartea asta si fără voi cred ca cartea asta nu mai exista.