Video Games

Capitolul 5

*Din perspectiva lui Susan*

Stăteam față în față cu femeia care mi-a dat amărâta asta de viață, dar, totuși nu i-a păsat de mine nici un gram din viața pe care o trăiește, pot spune la fel și in cazul tatei. Mi-a duc aminte actele de avort care le-am gasit, întâmplător, in podul casei, planificate când mama a aflat ca e însărcinată si nimeni din familie nu a vrut naștere mea -poate înafara de bunici-, dar, un miracol m-a lăsat să știu ce e aia viață și cum ar trebui să lupt cu ea
Acum o simt prin propria piele.

De ce fac porcăria asta de VideoChat? Pentru ce? Mă întrețin singură de când mă stiu, fără nici un ajutor din partea nimanui.

Fac lucrul acesta pentru ca viața mea să ia o întorsătură buna decat ceea pe care am avut-o, chiar dacă acest 'serviciu' e mai ciudat de felul lui.

Revenind câteva secunde la partea cu Harry, Harry Styles. Cum i se mai spune si 'seful' tuturor domnișoarelor angajate, nu mai pot avea in niciun caz încredere in el -nici nu aveam- nici dacă mai am cinci minute de trăit. Am ajuns o tarfă, care acum minte în fata 'mamei' sale. Nu e grav, nu? E pentru mine, sau așa pare...

" O singură întrebare Susan, de ce te-ai angajat la un serviciu de târfe? " spune nervoasă, lovindu-ma cu ochii ei de un negru intens.

" Pentru că... Pentru că trebuia sa ma întrețin! " mă rastesc, iar ea surâde.

Cum ai putea să razi la acest amănunt?

Se joacă cu degetele pe masă, râzând ușor de vorbele mele, din nou. Nu avea nimic de spus, am lasat-o fara cuvinte, mi se pare. Mereu când o judecam sau contraziceam mă lua peste picior cu replicii dure, ca o beata venită de la cârciumă.

" Susan, știi că doar te-aş fii putut ajuta daca îmi spuneai lucrurile astea! " ia o cantitate de aer.

" Am făcut asta, de la liceu până la stadiul în care corpul meu și stara mea sufletesca au ajuns intr-o mare dezordine cauzată de doi oameni fără suflet " îi vărs cu greu cuvintele care le-am dorit de multa vreme sa le arunc in mintea ei, pentru a se gândii la imensele greșeli.

" Dacă mai continui cu rahatul ăsta te duci dracu' Susan! " schimbă intenționat subiectului și răbufnesc ca un taur la vederea culorii roșu.

" O fac pentru mine, dacă o faceam pentru voi, banii ajungeau pe contul vostru! " spun dur.

Îmi afișez o mască dură, dar defapt sunt extenuată pshic, aş vrea să plâng si sa tip la vartejul din mintea mea, să nu mai aud de nimeni și de nimic! Nu mă voi crede niciodată un eșec al planetei, sunt aici cu un scop nedescoperit, încă.

Golul din stomacul meu se mărește, iar habar nu am cum lacrimile mi s-au ivit de fata palidă. Am părut puternică pentru un moment, dar mi-am dezvăluit adevărata față.

" Te rog pleacă..." mă bâlbâi.

Clipește des, genele lungi fluturând neîncetat, acestea adăpostindu-i ochii. La prima ochire se presupuna că e nervoasă, dar e doar derutata la ce tocami spusesem. O alungam din casă, și nu vreau să dau nimic înapoi. Nu aş regreta în niciun milion de an comportamentul meu.

***

Clipesc des la venirea luminii călduroase provocată de soarele ceresc ce mi s-a poziționat în raza mea vizuală.

Îmi amintesc tot ce s-a întâmplat seara trecută urmând să îmi dau o palmă ușoară peste fata la răscolirea amintirilor. Pot simți lacrimile uscate ce mi-au părăsit ochii cu ceva timp în urmă și mă frec somnoroasă la ochii.

Zilele astea au fost ca un iad, mai ales ieri. Ieri a fost groaznic...

Din patul meu pot privii prin geamul pătat cu câteva 'lacrimi' ale universului, vremea plăcută. Îmi ridic coltul gurii ca un rânjet scurt, după îmi încordez mușchii slăbiți pentru a ajunge până la șifonier. Hainele au rămas aceleaşi: maieul alb și lenjeria intimă.

Aleg o vestimentație asortată cu vremea de afară: un tricou simplu și niște pantaloni scurți de blugi.

Am ales de data asta ca tenul meu sa nu fie 'mâzgălit' de machiajele toxice și mă bucur pentru decizie.

Las câteva amintiri de ieri ca niște coșmaruri îndeplinite să îmi bubuie capul și oftez obosită, sentimental.

Nu aş mai lucra acolo numai pentru a nu-l vedea pe el, din nou, dar situația ar devenii mai gravă ca ceea actuală, dar refuz să nu.

Ar trebui ca aceste momente nepotrivite să le alătur trecutului și pentru a trăi cu mare drag prezentul și să văd pentru ce ma pregătește.

Pieptanul își face loc printre firele mele blonde netezându-l încet. Înjur când acesta mi se blochează, iar eu doar trag făcând durerea tot mai mare.

Aud suntele ce au început să împrăștie casa, soneria.

" Imediat! " mârâi

A doua oară.

" Asteapta un moment! "

A treia oară.

" Am spus sa aștepți pentru numele lui Dumnezeu! " strig.

Alerg până la hol, cu pieptanul încă blocat in păr si plină de nervi. Nu pare a fi momentul acum!

Nu îmi spune că e ea.

" Am crezut ca mai trebuia să aștept! "

------

Scuze de greseli... oricum o sa pun cartea in editare mai tarziu, nu prea am avut inspiratie si am facut capitolul de cacao. Mbine ca macar incepe actiunea :x