Povești scurte de groază (Inventate)

Hotelul

Împreună cu câțiva amici am plecat din  București către casa bunicilor din Suceava pentru a îmi serba onomastica acolo. Ei decedaseră în urmă cu câţiva ani, iar cum și eu și amicii mei locuiam la bloc, casa fiind goală, o puteam folosi pentru a da o super petrecere. Din vina unei amice am plecat pe la ora 19 din oraș iar drumul spre ieșire era foarte aglomerat. Ba mai mult, am prins și un accident la ieșire așa că ne-a prins noaptea târziu pe drum. Fiindcă nu doream să ne riscăm în vreun fel, am luat decizia să înnoptăm la un hotel de pe marginea drumului E85 ca să nu conducem obosiți. Încă de cum am ajuns în parcarea hotelului mi s-a părut destul de ciudat că nu mai era nicio mașină acolo, cu excepția unui camion. La recepție se afla o doamnă în vârstă tare ciudată, care vorbea foarte încet și rar. Ea ne-a dat două camere la etaj. După ce ne-am instalat în camerele noastre, am coborât jos în restaurantul hotelului pentru a ne lua ceva de haleală. Ospătarul era foarte ciudat, fața lui nu schița niciun gest iar privirea parcă îi era goală. Nici mâncare nu a fost cea mai bună pe care am mâncat-o. Am urcat în camerele noaste și ne-am culcat. În toiul nopții suntem treziți de bătăi în ușă. Inițial am crezut că ceilalți ne fac o farsă dar și ei erau la fel de surprinși de bătălie pe care și ei le auzise. Ne-am uitat pe hol dar nu era absolut nimeni. Ne-am întors fiecare în camera lui și am încercat să adormim. Nu după mult timp am auzit zgârieturi pe ușă. Deschidem ușa și dăm de ceilalți care aveau aceeași problemă. Pe uși chiar se puteau vedea scrijelituri ca de ghiare. Dar din nou, nu era nimeni în jur. Ne întoarcem în camerele noastre destul de confuzi. Pe la ora 4 dimineața am auzit din nou bătăi în ușă însă de data asta erau mult mai agresive. Când am deschis ușa, luminile de pe hol erau stinse. Ne-am folosit de lumina telefoanelor pentru a ajunge la întrerupătoarele care aprindeau luminile. Din nou nimic. Când am ajuns la ușile camerelor noastre deși nu era nimeni pe hol, luminile s-au stins iar. În momentul ăla am luat decizia să plecăm cu toții de acolo. În timp ce părăseam hotelul am remarcat că nu mai era nimeni acolo. Nici la recepție, nici la bar, nici în restaurant. Când aruncam bagajele în portbagaj am aruncat o privire spre hotel și am văzut o silueta întunecată a unei persoane ce ne privea de la etaj. Am plecat de acolo cât am putut de repede. Pe drumul de întoarcere am trecut din nou pe lângă hotel și am observat că avea o pancartă mare  cu ,,închis" pe uși. De atunci nu mă simt deloc confortabil când mă cazez la hoteluri.