- Atat de frumos...
Șopti băiatul brunet înspre locul în care baiatul stătea întins la soare,se aflau la ora de sport,însă blondul a rămas neclintit în clasa goala,iar asta îi oferi un prilej bun băiatului să realizeze câteva poze cu chipul îngeresc...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Jungkook pov
- Mama am ajuns! Strig cu putere apoi îmi arunc ghiozdanul prin camera,dar la o clipa distanță sesizez că acum sunt singur,nu mă mai pot baza pe părinții mei și va trebui sa mă descurc cu bani trimiși de aceștia.
Dar poate nu era asta tocmai un lucru rau,încerc sa vad partea buna a lucrurilor și gândesc ca e ocazia perfecta sa încerc una din rețetele mamei mele.
Sper ca,peste câteva săptămâni voi reuși sa gătesc la fel de bine precum o făcea și mama,sau cel puțin sa nu mor de foame în timpul asta în care stau singur.
Scot cumpărăturile pe care le-am făcut și le așeaz pe masa din bucătărie,apoi îmi scot aparatul și privesc din nou poza pe care i-am făcut-o azi lui Taehyung.
- Taehyung hyung... Cum voi alunga oare toate aceste stări care ma cuprind de fiecare data când te privesc?spun catre fotografie,deși eram constient ca nu mi-ar putea răspunde.
Îmi așez degetul pe buzele sale, desi e doar o fotografie făcută în graba de către un amator ca mine,era pur și simplu perfecta, trec peste toată suprafața respectiva degetul,apoi înghit în sec,un sentiment de neliniște cuprinzându-mă.
- Taehyung hyung arata precum un zeu...aș da orice să-l pot atinge macar o dată, persoana care îl va avea trebuie sa fie foarte norocoasa...
Îmi spun apoi îmi las corpul sa cada pe salteaua rece,știam că îmi va fi greu să nu-l mai privesc sau să-l urmez însă asta era dorința sa,asa ca voi încerca să o accept.
Ziua următoare a venit precum un glonț după ce întreaga seara sentimentul de neliniște m-a cuprins în totalitate,voiam sa încerc încă de astăzi sa fiu o alta persoana și să-i respect decizia lui Taehyung,însă încă de la intrarea în școală curiozitatea m-a împins din nou să-l urmez pe acesta,pe acoperișul școlii, unde se pare ca el și una dintre colegele noastre purtau o conversație.
- Taehyungie te rog să citești aceasta scrisoare... Spune fata apoi isi lasă privirea în jos,în timp ce Taehyung încă o privea nedumerit.
- Îți mulțumesc Ingrid,promit ca o voi citi cu atenție!
Strâng pumnul având din nou acel sentiment care nu-mi place, eram atat de gelos,deși nu era nimic între noi,și tocmai de asta ma detestam,nu era firesc sa am astfel de trăiri în condiția în care eu și el nu eram nici prieteni.
Privesc către baiatul care acum stătea în bătaia blândă a vântului,eram conștient ca sunt agasant și ciudat,însă îmi era practic imposibil să părăsesc acel loc.
Privesc catre chipul lui Taehyung,și observ ca ceva nu-i în regula cu acesta,nu părea trist însă mai mult ca sigur ceva îl îngrijora.
- Ah...ce voi face dacă nu câștig acel concurs...sunt făcut oare pentru industria asta?
