- Atat de frumos...
Șopti băiatul brunet înspre locul în care baiatul stătea întins la soare,se aflau la ora de sport,însă blondul a rămas neclintit în clasa goala,iar asta îi oferi un prilej bun băiatului să realizeze câteva poze cu chipul îngeresc...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pov Jungkook
A trecut deja o săptămână,o săptămână în care doar am așteptat din spatele geamului fumuriu,privind înspre băiatul care era ținut în viata doar cu ajutorul aparatelor,Taehyung se afla în coma încă din ziua aceea oribilă care trebuia sa fie cea mai fericita zi pentru el,și cu toate ca ospătarul și fosta mea iubita Minnie,cei care l-au adus în acesta stare au fost prinși,tot nu am putut sa îmi scot din minte acea zi oribilă,ziua în care am pierdut totul,ziua în care am realizat din nou cat de slab eram defapt și cât de neputincios.
În urma cu o săptămână...
Am privit înspre ospătarul care s-a îndepărtat imediat ce ne-a adus comanda,si am sesizat din prima ca ceva din atitudinea sa se schimbase,ceea ce era ciudat având în vedere că adineauri părea agitat,acum părea extrem de calm,ca și cum ar aștepta ceva,iar la doar câteva clipe toate temerile mele s-au adeverit dintr-o dată.
- Iubire,ce s-a întâmplat? Taehyung,raspunde-mi... Taehyung!!am spus cu teama privind înspre băiatul din dreptul meu,mâinile lui Taehyung erau așezate strâns pe gatul sau în timp ce respirația îi era extrem de accelerata.
- Taehyung!! Am strigat speriat înspre băiatul care a cazut în clipa următoare în brațele mele,privind fugitiv în camera înspre fata care se afla la câteva mese distanta și care s-a ridicat repede de la masa apoi s-a apropiat cu viteza înspre ieșirea din restaorant,dându-mi instant seama cine este defapt,în clipa următoare însă a fost imobilizata de cei doi polițiști care se aflau în restaorant,sub acoperire,iar privind apoi înspre bucătărie am văzut alți doi polițiști ieșind cu ospătarul de adineauri,pornind la fel înspre ieșire,după ce am asistat la întreaga scena privirea mi s-a concentrat din nou pe băiatul din brațele mele,l-am ridicat în clipa următoare ieșind în viteza din restaorat,pentru a merge cat mai repede la cel mai apropiat spital, inima îmi bătea nebunesc pe măsură ce goneam cu mașina înspre spital, simțind cum întreaga frica m-a cuprins, gandindu-ma instant la cele mai rele scenarii posibile, eram mai mult decât sigur ca Minnie i-a spus ospătarul sa pună ceva în mâncarea lui Taehyung,și tocmai gândul asta ma îngrozea extrem de tare.
Mi-am așezat mâinile pe sticla fumurie,simțind din nou cum lacrimile îmi inundă chipul,doar amintindu-mi din nou acel moment oribil,era atât de nedrept ca s-a întâmplat asta în ciuda faptului ca am înștiințat poliția,fix în clipa în care credeam ca situația este sub control,Minnie a profitat de momentul în care eram ambii distrați și și-a dus la bun sfârșit planul...
- Domnule Jeon,din păcate nici astăzi nu va putem lăsa în salon. Ne pare extrem de rău dar trebuie să reveniți în alta zi. A spus una dintre asistentele spitalului la care doar am dat din cap și am oftat zgomotos, poate ca este mai bine așa,cel puțin până când Taehyung o sa fie în afara oricărui pericol,e mult mai bine pentru sănătatea sa.
- A-ți descoperit care a fost motivul pentru care s-a întâmplat asta?îmi fac curajul să întreb gândind ca analizele mai mult ca sigur au ieșit,având în vedere că Taehyung nu putea fi tratat corespunzător fără ele.
