- Atat de frumos...
Șopti băiatul brunet înspre locul în care baiatul stătea întins la soare,se aflau la ora de sport,însă blondul a rămas neclintit în clasa goala,iar asta îi oferi un prilej bun băiatului să realizeze câteva poze cu chipul îngeresc...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pov Jungkook
- Nu poate fi adevărat...
- Jungkook?
- Pur și simplu nu poate fi adevărat Jimin...nu se poate sa fi auzit bine mai devreme...
- Jungkook...sunt aici bine? O sa își revină,mai mult ca sigur o va face,trebuie sa gândești pozitiv...nu-ți pierde speranța...
- Dar dacă nu-si revine Jimin? Atunci ce voi face?Cum voi trai fără el?am spus cu glasul tremurat acoperindu-mi privirea nu-mi vine în continuare sa cred ca este adevărat ceea ce am auzit.
- Jungkook... Chiar tu ești Jungkook? Mi-am ridicat privirea în clipa în care am auzit glasul blând a-l cuiva,iar în clipa următoare în fața mea se aflau însuși părinții lui Taehyung,nu pot crede ca prima data când îi întâlnesc este într-un loc ca asta,în timp ce Taehyung se zbate între viata si moarte...asta e chiar crud...
Am dat din cap în semn de aprobare iar în clipa următoare am simțit cum sunt tras în brate calde ale mamei vitrege a lui Taehyung.
- O să fie bine Jungkook... Taehyung al nostru o sa își revină...a spus acesta în timp ce mă îmbrățișa în continuare iar în clipa următoare lacrimile mi-au părăsit din nou ochii.
- El... Mi-a spus sa îți dau asta, când o sa fie momentul...nu cred ca este moment mai potrivit decât acesta...a spus mama sa iar apoi mi-a întins o scrisoare,despre care nici macar nu știam caci Taehyung nu mi-a spus niciodată de existenta sa,de ce o scrisese? De ce?Oare Taehyung intuia exact ca mine ca ceva rău o sa se întâmple?În ce perioadă a fost scrisa acesta scrisoare și cu ce scop?
- Taehyung a scris-o în ziua în care a venit în vizita la noi,de ziua sa...exact ziua în care s-a întâmplat totul...ca și cum ar fi prevazut ca ceva rău urma sa se întâmple...
Mi-am mărit privirea apoi am prins cu mâna tremuranda scrisoarea privind catre ea.
- Ar trebui să fi singur când o citești...a spus mama sa apoi ea împreună cu Jimin și tatăl lui Taehyung s-au îndepărtat de mine,lasandu-ma singur pe holul spitalului...ma întreb ce era în mintea ta când ai scris scrisoarea asta Taehyung... te așteptai ca ceva rău să se întâmple?
Am deschis scrisoare simțind cum inima îmi bubuie în piept, apoi am început sa citesc fiind șocat încă de la primele rânduri...
