- Atat de frumos...
Șopti băiatul brunet înspre locul în care baiatul stătea întins la soare,se aflau la ora de sport,însă blondul a rămas neclintit în clasa goala,iar asta îi oferi un prilej bun băiatului să realizeze câteva poze cu chipul îngeresc...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pov Taehyung
- Cum... Cum mi-ai spus?! Întreb șocat privind înspre el,nu știu de ce dar mi se pare extrem de familiar acest apelativ.
- Scuze e-
- Taci! Se aud din nou pași,ascunde-te! Am spus privind înspre el,apoi l-am împins inspre o cutie în asa fel încât sa nu fie observat în clipa în care voi deschide ușa, și mi-am asezat masca apoi am ieșit din magazie exact în clipa aceea dând de chipul lui Junhoo.
- Aici erai! Ai idee cât de mult te-am cautat?!a spus acesta nervos prinzandu-mi brusc bratul.
- Ma doare! Nu-i nevoie sa ma prinzi asa!! Am spus categoric apoi mi-am tras mâna din a sa,si am ieșit repede din cofetărie urmat de Junhoo,am urcat nervos în mașină pe locul din spate,fără sa realizez din prima ca Bogum se afla deja acolo.
- Bogum eu... Am încercat sa ma scuz însă în clipa următoare chipul serios a lui Bogum s-a îndreptat inspre mine,iar cuvintele mi s-au blocat parca în gat,fara sa mai reușesc sa scot un sunet.
- De ce ai plecat asa? Hm,Taehyung?Junhoo mi-a spus ca ai mai insistat odată cu cofetăria asta,care-i motivul?
Mi-am mărit privirea văzând chipul sau in continuare serios, am înghițit în sec în continuare menținând contactul vizual, evident ca nu îi puteam spune despre Jungkook,va crede probabil greșit deși nu a fost nimic...presupun,însă nu-i puteam spune nici ca locul îmi era familiar și voiam sa vad dacă voi reuși sa îmi amintesc ceva, nu știu de ce,dar am senzația ca Bogum nu trebuie sa afle despre toate astea.
- Eu...păi...
Am încercat sa găsesc o scuza privind in alta direcție,doar nu spre ochii săi care parca m-ar putea străpunge,nu vreau sa își dea seama ca ceva ar putea fi diferit la mine,dat fiind ca nici eu nu înțeleg prea mult,e mult mai bine sa ascund asta momentan,în clipa următoare însă am simțit cum sunt lipit de geamul mașinii,am început sa respir agitat simțind cum inima mai are puțin și îmi iese din piept,de ce din nou acesta reacție?Și de ce este el atat de aproape de mine acum?A simțit oare ca e ceva în neregula cu mine?Oare acum își da seama cât de incomod se simte acesta situație?Ma întreb ce are de gând sa facă...sper ca nu i-am trădat încrederea...
- Taehyung ma iubești? Am revenit din gândurile pe care le aveam privind la baiatul din fața mea,mainile sale erau așezate pe geamul mașinii în timp ce corpul îi era aplecat inspre mine,analizând parca fiecare reacție a mea.
- Eu...eu... Te rog nu ma întreba asta... Am spus stânjenit privind din nou în alta direcție,însă in clipa urmatoare am simțit mâna lui Bogum pe obrazul meu,pe care l-a intors înspre el.
- E normal sa fii confuz,însă sper ca știi cât de mult te iubesc eu,floricica,nu as putea suporta ideea sa te pierd,înțelegi? Vreau ca nimeni și nimic sa nu ne despartă!
