▸Blestemat de catre el... ◂//Vol. 1//

☯20 De ce...?☯

POV Minho:

Am aflat ce i sa întâmplă Yuliei, asa ca i-am rugat pe I.N și Felix sa nu mai iasă afara după ora 22. Nu vreau sa ii pierd pe singurii care ma fac sa ma simt iubit, inafara de părinții mei.. De ceva timp am început sa ma repun pe picioarele mele, am avut o perioada foarte grea, însă uneori mai am nevoie de cârje ceea ce ma dezavantajează.

In aceasta seara am făcut o excepție, iar după antrenamente, mergeam cu I.N spre casa, Felix a fost primul lăsat acasă.

I.N~Lee?

Lee~Da îngeraș.

I.N~Nu ai obosit? Picioarele tale sunt atât de slabe..

Lee~Mai este puțin pana acasă la tine, după ce te las acasă o sa merg mai repede ca să ajung și eu l mine acasă.

I.N~Nu poți sa ramai la mine? Este 22:45 și e periculos singur.

Lee~Voi fi bine, și nu pot rămâne la tine Changbin probabil nu vrea sa ma vadă.

I.N~Dar..

Lee~Haide capul sus eu trebuie sa merg acasă ca mâine sa putem ieși la acel târg.

I.N~Bine, dar să-mi dai mesaj bine?

Lee~Promit.

Ajungem la cămin, apoi îl las pe I.N în siguranță și îmi continui drumul. Ador ca sunt important pentru I.N, mai ales ca știe ca locuința mea este undeva nu la mare distanta de pădurea respectiva. Important este ca nu o sa ma pierd cu acolo. Știu acea pădure de multa vreme.

Ajung în dreptul pădurii și simt o aura ciudata, mereu am simțit-o dar acum simt o pereche de ochi. Îmi țin privirea înainte și merg, merg cu un pas lung. Dar parca cineva ma urmărește și vrea sa ma prindă, nu ma va prinde. Nu acum.

POV SeungMin:

Aștept aici de jumătate de ora, unde este băiatul acela? Nici numele nu mi-l amintesc. Știu ca ar trebui sa meargă în camera cu Changbin. Aștept aici de prea mult timp.

Ma uit la telefon și atunci vad un mesaj.
Bang Chan "Vezi ca l-am luat eu pe Changbin, poți sa vii acasă"

Perfect! Acum nu o sa mai am motiv sa îl privesc și sa schimb doua vorbe cu el. Cobor scările furios atunci ma lovesc de un băiat pitic.

SeungMin~Fii mai a-.....

Raman blocat e băiatul care are lănțișorul, acesta închide ochii și se indeparteaza. Cred ca e șocat. Ma apropii de el și îi iau mâinile.

SeungMin~Scuză-mă nu am vrut sa te sperii, ești bine? Te-ai lovit?

I.N*Suspina apoi ma privește*~Sunt bine... Îmi pare rău..

SeungMin~Hey, nu îți cere tu scuze, tu doar mergeai, eu eram cel neatent, calmează-te începi sa tremuri.

I.N~Te rog.. Dă-mi... Dă-mi drumul..

SeungMin~Desigur.

Baiatul se ridica, însă se sprijină de perete și vrea sa facă un pas dar cade din nou, ma uit la piciorul lui și atunci vad ca își scrantise piciorul.

SeungMin~Te rog, lasa-ma sa te ajut.

I.N~N-nu e nevoie.

SeungMin~Ba este nevoie, piciorul tău nu e bine.

I.N~Nu contează asta.

SeungMin~Ba da contează, vino cu mine, promit ca nu îți vii face rău.

I.N~N-nu, sunt bine.

SeungMin~Te rog ai încredere.

Îl iau de mana, iar acesta îmi da mana, și cade la pieptul meu. ARE UN MIROS ASA DULCE! Gândesc pentru mine apoi îl privesc, îl iau stil mireasa și cobor cu el din clădire. Merg spre mașina, însă cand sa îl pun pe scaun observa ca a adormit.

Promit sa am grija de tine puiul meu.