Ultima înfrângere

Prezența ta mă răscolește

Waylen pov

Este noapte și Regi încă nu se află în încăpere alături de mine. Mă întreb unde e și dacă nu face iar ceva greșit. Dar el este mai matur ca mine. Mintea îmi fuge de la discutia cu Tansy la ceea ce s-a întâmplat între Beryl și mine. Oftez depășit cu o stare de spirit la pământ. 

Apoi îmi apare imaginea lui Owen în fața ochilor. Regret ca nu l-am avut pe acesta? Sunt mulțumit de Beryl și de acele momente interzise? O parte din mine știe adevărul. Dar încerc să îl ignor. Beryl poate să îi zică regelui de căderea mea. M-a prins pe picior greșit însă am vrut să văd ce decizie o să ia. Știu că mă pun în pericol, dorința mi-a luat mintile pe moment. 

Nu trebuie să mă încred în Beryl. O să îmi facă rău. 

Un zâmbet îmi apare pe chip și scot din buzunar inelul de la Faye, pe care Regi nu l-a cerut înapoi. 

Am fost sincer cu Tansy. Îmi pare rău pentru Regi. Doresc să fie fericit, dacă nu o să avem amândoi parte de lucruri bune. 

Ușa se deschide și îmi arunc privirea în acea direcție. Însă mă simt învins când îl recunosc pe Beryl care îmi zâmbește nemilos. Mă încordez și sar în sus cand el închide ușa cu o privire feroce:

—Dar unde îți e garda de corp ? Ești singur. 

Mă întreabă și trag aer în piept fără să ascund inelul.

—A ieșit să ia aer. Regatul vostru are multa presiune în interior. 

—Waylen.

Se apropie de mine și îmi feresc privirea dar și trupul de acesta. 

—Nu veni. Ce am trait s-a terminat. Nu vreau să îmi fac probleme. 

—Crezi că voi fugi la rege,nu? Să îi povestesc de tine. 

—Nu îmi pasă Beryl. Tu îți faci datoria față de regat. Dacă vrei să mă rănești vei reuși. Am căzut și sunt conștient.  Dar e doar în trecut. 

Beryl mă ascultă cu atenție și pare confuz din cauza mea :

—Ce este cu tine printe? Mi se pare că ești în dificultate. 

—Aș dori să pleci. Nu mai pot vorbi. 

Ating inelul cu degetul și vreau să mă întorc la el cu spatele. Beryl mă trage de haină ușor spre el mai mult ca o tentatie din nou:

—Nu știe nimeni. Nu te pot ataca cu dorintele tale. Și mie îmi este greu. Te înțeleg. 

Închid ochii și Beryl se lipește cu trupul de al meu. Mă trece sudoarea și îmi mușc buza pe furis. Trebuie să îl alung. Îmi este dusman. 

—Ce joc e acesta?

Vreau să aflu și el tace. Dar mainile lui vorbesc. Maini care nu pot sta departe de mine. Maini care mă trimit cu gândul la altele. 

—Încă sunt atras de tine. Te doresc. 

Îmi șoptește la ureche și mă razgandesc. Mă întorc spre Beryl și îl privesc în ochi intens:

—Dar eu? Te mai vreau? 

Îl întreb pe el, dar și pe mine în același timp. 

Beryl se încruntă și pare jignit :

—Ești serios? Cum se poate să te pierd așa ușor? 

Dacă se preface este un expert. Mă dă peste cap și ezit. Buzele lui se apropie de ale mele fără să bată în retragere: